Jos sub crucea răsturnată

Jos sub crucea răsturnată dintr-un sat,
Am văzut un om odată
Stând cu fața-n mâini lăsată,
Și cu fruntea însângerată (bis)
Și plângea, plângea de parcă
Toată lumea l-a lăsat.

M-am oprit atunci din cale lângă el,
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete în poale,
De-ți venea să-i plângi de jale (bis)
Călător pornit pe cale
Singurel.

Fața-i era albă toată ca de crin,
Dar albeața ei curată
Sângele-o brăzdase toată,
Și-a lui frunte însângerată (bis)
O cunună era roată
Numai spini.

Când i-am spus să nu mai plângă, m-a privit duios,
A pus fruntea-n mâna stângă
Și-a-nceput din nou să plângă,
Ca și cum ar vrea să frângă (bis)
Lacrima ce-i curgea lângă
Cruce jos.

Iar în palme și-n picioare – răni de cui,
Și atunci, plin de mirare,
Mi-am adus aminte care
E străinul din cărare (bis)
Când mă-ntorc, minune mare,
Nu-l văzui.

Azi, când trec prin multe sate și prin lunci,
Când văd crucile uitate,
Mie-mi pare că pe toate
Stă un Iisus care plânge (bis)
Plin de răni și plin de sânge
Ca atunci.