Lucrurile cele bune cu osteneala se castiga si cu greutate se implinesc

Credeţi că această generaţie tânără va reînvia viaţa creştină de odinioară?

Dacă ar fi numai atât, să te aduni într-o sală, cred că da. Numai că să ştiţi că de la zis până la făcut e cale lungă.

Părintele Arsenie avea o vorbă: „Cea mai lungă cale e calea care duce de la urechi la inimă”. Şi mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, venea câteodată pe la mine şi ziceam: „Mamă, numai dumneata singură ai venit?”. „Da, numa’ că o mai zis unele şi altele dintre femeile de la noi că vin, da’ când să plecăm n-o mai venit nici una”.

Zic: „Ştii cât e de departe de la zis până la făcut? Cât e de la noi din sat până la mănăstire”. Aşa e şi cu chestiunea aceasta: ne întâlnim, ne auzim, e frumos, însă e greu de împlinit.

Când se face cineva călugăr, i se spune că bun lucru a ales, numai de-l va şi împlini. Că „lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu greutate se împlinesc”. Domnul nostru Iisus Hristos spune că: „Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24), crucea fiind efortul necesar de a te depăşi pe tine însuţi. Dacă ne angajăm în felul acesta, e nădejde de reînviere. Dacă nu ne angajăm în felul acesta, atunci ne-am întâlnit, ne-am bucurat, ne ţinem minte. E frumos şi asta, dar nu-i destul.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 121)

Categoria: Articole

Cautare: