Martorul Invierii

De ce i se va fi dat atâta atenţie unui obiect, pare-se, lipsit de importanţă? Marama care se afla pe capul lui Iisus fusese strânsă cu grijă de mâinile îngerului şi pusă deoparte! Această maramă îşi îndeplinise menirea, acoperind faţa moartă a Mântuitorului, iar acum, după învierea Lui, părea să fi devenit un lucru de care nimeni nu mai avea nevoie. Şi totuşi, îngerul a avut grijă de ea! De ce? Fiindcă voinţa Domnului era ca nimic din cele ale Lui să nu se piardă. Să fie păstrate toate câte au purtat semnul morţii, din dorinţa de a se arăta prin ele biruinţa asupra morţii.

Dintr-un simbol al lacrimilor această maramă s-a prefăcut într-un stindard al biruinţei. Începuse prin a însemna eşecul, distrugerea, moartea, dar de acum înainte avea să vestească slava veşnică şi viaţa veşnică.

Astfel, multe din cele trăite cu durere pe pământ vor apărea în veşnicie într-o lumină nouă, ne vor învăţa să binevestim şi să preaslăvim ceea ce am plătit cândva cu lacrimi. Un obiect menit să rămână în mormânt, ca aparţinând morţii, avea să devină martor al învierii lui Hristos, dovadă a faptului că Cel ce stătuse întins, mort, cu acea maramă pe faţă, S-a ridicat din moarte.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 134)

Categoria: Articole

Cautare: