Minunata carte sunt mintea si inima pe care a scris Sfantul Duh!

Ce înseamnă virtutea călugărească a ascultării? Aceasta este recunoaşterea faptului că raţiunea omenească este căzută şi respingere a ei prin „nebunia” credinţei. Din credinţă vine ascultarea, din ascultare – smerenia, din smerenie – înţelegerea duhovnicească, iar aceasta este credinţa adeverită. Ascultarea călugărească a înflorit atunci când erau îndrumători duhovniceşti din belşug. Odată cu lipsa îndrumătorilor a lipsit şi marea nevoinţă a ascultării, care îi duce în scurtă vreme pe nevoitori la sfinţenie: credinţa care alcătuieşte esenţa nevoinţei acesteia, cere ca obiectul ei să fie adevărat şi duhovnicesc: atunci ea duce la Dumnezeu.

Credinţa în om duce la fanatism ieşit din minţi. Călăuzirea după scrierile Sfinţilor Părinţi duce la ţintă mult mai încet, mai slab; pe această cale sunt mult mai multe poticniri: cartea scrisă pe hârtie nu poate înlocui cartea vie – omul. Minunată carte sunt mintea şi inima pe care a scris Sfântul Duh! Din ea suflă viaţă, iar această viaţă se împărtăşeşte celor care ascultă cu credinţă. Călăuzirea după scrierile Părinţilor a devenit însă singura călăuzire spre mântuire când s-au împuţinat de tot îndrumătorii. Despre cel ce se va supune călăuzirii acesteia se poate spune deja că s-a mântuit, pe când despre cel care se ia după propria sa înţelegere sau după învăţătura învăţătorilor mincinoşi putem fi siguri că e pierdut.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 171-172)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: