Patima desfranarii

Mare și grozavă este patima desfrânării, căci din fragedă vârstă luptă pe bietul om – și putem zice – până la bătrânețe. Și dacă nu cu fapta, îl luptă cu aducerea aminte, cu gândul, cu ochii pentru că oricum l-ar munci, tot păcat este. (Cu greu se biruie aceste două păcate; foamea și desfrânarea). Chiar de ar zice cineva: „curvie n-am făcut în viața mea, am scăpat” tot n-a scăpat, căci Mântuitorul a zis: „Cel ce a privit o femeie și a poftit-o în inima sa, a preacurvit, căci păcatul se săvârșește și cu ochii și cu inima”.

(Protosinghel Grichentie Natu, Din frumusețile viețuirii creștine, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, p. 148)

Categoria: Articole

Cautare:

Patima desfranarii

Vizualizari: 720

Id: 18155

Imagine:

Share: