Patria crestinului adevarat este Cerul si pentru ea se lupta

Ce mare durere ar fi pentru cineva dacă toate mădularele lui s-ar afla în suferinţă, din creştet până-n tălpi! Dar, şi ce mare fericire, dacă toate simţurile s-ar desfăta în plăcere! În Împărăţia Cerului nu va pătrunde nici un vicleşug sau răutate, va fi linişte fără tulburare şi fără noapte, trandafiri fără spini. Dacă aici, pe pământ, unde se află atâţia păcătoşi, a lăsat Dumnezeu atâta frumuseţe, să ne gândim câtă va fi în cer, unde vor fi numai oamenii cei aleşi pentru bunătatea lor!

Pe calea spre Cer a mers Iisus plin de sânge şi încărcat de batjocură! Pe acelaşi drum au mers apostolii, mucenicii, pustnicii cuvioşi şi toţi oamenii buni şi drepţi. Pe el suntem chemaţi fiecare dintre noi, dar e un drum puţin mai greu, pe care trebuie să ne însoţească neapărat iubirea faţă de Dumnezeu (ceea ce presupune de multe ori renunţarea la plăcerile tale), iubirea faţă de aproapele, milostenia, bunătatea, răbdarea, iertarea, o adâncă smerenie şi răbdarea nedreptăţilor şi necazurilor.

Mântuitorul a dat cheile Împărăţiei Sale Sfinţilor Apostoli şi se păstrează în Biserică. Cum s-au îndreptat atâţia păcătoşi, plângându-şi faptele rele şi părăsindu-le, ne putem şi noi îndrepta! Dacă am crede cu multă tărie în Împărăţia Cerului, n-am iubi atât de mult cele pământeşti! Patria creştinului adevărat este Cerul şi pentru ea se luptă. Înţeleptul Solomon mărturiseşte: „Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie”. Dar mai apoi, ajunge la concluzia că „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!” (Eccl. 1, 2). Aşa putem spune fiecare despre toate cele pământeşti!

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, pp. 177-178)

Categoria: Articole

Cautare: