Pleaca-ti capul spre pamant!

- De ce, părinte, când cineva îţi face metanie, te uiţi ţintă la pământ?

- Fiule, mi-a răspuns el, când un frate mi se închină, când cade la picioarele mele, eu în mintea mea mă cobor mai jos, până la iad şi stau acolo, până când omul se ridică. Atunci şi eu mă ridic din iad şi-i răspund. Pentru că nu sunt vrednic eu, necuratul, ca fiii lui Dumnezeu să cadă la picioarele mele.

Am rămas uimit de aceste cuvinte ale lui şi suspinând din adânc am strigat: „Doamne miluieşte!”

- Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine străduieşte-te să faci şi tu la fel.

- Dar cum cobori în iad? l-am întrebat eu cu nedumerire.

- Dacă nu poţi coborî în iad, intră cu mintea ta sub picioarele fratelui. Dacă nici aceasta nu o poţi face, zi măcar aşa: „Eu sunt mai păcătos decât toţi oamenii!” Şi, dacă nici aceasta nu poţi s-o faci, atunci pleacă-ţi capul spre pământ, zicând: „Pământ sunt şi în pământ mă voi întoarce”. Şi dacă-ţi vine greu, zi mereu acest dumnezeiesc cuvânt: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului şi mă mântuieşte!

(Un episcop ascet, Viața și învâțâturile Sfântului Ierarh Nifon, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 36)

Categoria: Articole

Cautare: