„Iară şarpele era mai înţelept decât toate fiarele cele de pre pământ, care le-a făcut Domnul Dumnezeu”. (Facere 3, 1)
Cu „şarpele” dăm din nou de o imagine pe care mintea noastră modernă şi raţionalistă ar vrea să o înţeleagă în chip alegoric. Dar iarăşi, Părinţii sunt de neclintit în tâlcuirea lor realistă. Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă:
„Nu te uita la şarpele de acum, nu te uita cum fugim şi ne scârbim de el. Că nu aşa a fost la început. Că prieten omului a fost şarpele, şi cel mai apropiat dintre slujitorii lui. Dar cine i l-a făcut vrăjmaş ? Hotărârea dumnezeiască: „Blestemat să fii tu din toate dobitoacele şi din toate fiarele pământului... Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie” (Fac. 3, 14-15). Iată vrăjmăşia care a nimicit prietenia. Nu vreau să zic o prietenie cugetată, ci una de care este în stare o făptură necugetătoare. Că în acelaşi chip cum îşi arată acum câinele prietenia, nu cu cuvinte, ci cu fireştile mişcări, tot aşa şi şarpele slujea omului. Fiind o făptură care iubea a sta aproape de om, şarpele i-a părut diavolului a fi unealta potrivită [pentru amăgire]... Deci diavolul a vorbit prin şarpe, amăgind pe Adam. Ci rog dragostea voastră ca nu fără de grijă să auziţi cuvintele mele. Că nu lucru lesnicios este acesta. Mulţi întreabă: cum oare a grăit şarpele - cu glas omenesc ori cu sâsâit şerpesc, şi cum anume a înţeles Eva? Înainte de călcarea poruncii, Adam era plin de înţelepciune, de pricepere şi de darul proorociei... Diavolul a băgat de seamă şi înţelepciunea şarpelui, şi părerea lui Adam despre ea - căci acesta-l socotea pe şarpe înţelept. Aşa se face că a vorbit prin el, ca Adam să cugete că şarpele, înţelept fiind, era şi în stare să-şi prefacă glasul după cel omenesc.”
Spre a înţelege de ce voia diavolul să-l ispitească pe Adam trebuie să înţelegem că „războiul” din cer (Apoc. 12, 7) avusese loc mai înainte, iar diavolul şi îngerii lui fuseseră aruncaţi din cer în cele mai de jos ale pământului din pricina mândriei. Motivul diavolului este pizmuirea omului, cel chemat la starea pe care diavolul o pierduse. Sfântul Ambrozie scrie:
„«Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume» (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24). Pricina pizmuirii era fericirea omului aşezat în Rai, că nu a putut suferi diavolul bunătăţile primite de om. Pizma i s-a stârnit fiindcă omul, deşi plăsmuit din tină, ales a fost a fi locuitor Raiului. Diavolul a început a cugeta că omul, făptură de rând, avea totuşi nădejde de viaţă veşnică, pe când el, făptură cu mai înaltă fire, a căzut, făcându-se părtaş vieţii celei lumeşti.”
(Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, pp. 126-127)
Categoria: Articole
Cautare:
Prieten omului a fost sarpele, si cel mai apropiat dintre slujitorii lui
Vizualizari: 674
Id: 9861
Imagine:
Share:
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Semnificatia zilelor din Saptamana Mare - Pr Teofil Paraian
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.