Privitor la cugetele pacatoase din biserica si de acasa, la rugaciune, nu trebuie sa te tulburi...

Privitor la cugetele păcătoase din biserică şi de acasă, la rugăciune, nu trebuie să te tulburi, deoarece nu vin de la noi, ci de la vrăjmaşul. Străduiţi-vă să nu vă împotmoliţi în aceste cugete, ci mai degrabă îndreptaţi-vă spre Dumnezeu, cu rugăciunea: ‘Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul’. Iată un exemplu pentru dumneavoastră. Când părinţii merg cu copiii lor mici la plimbare, de obicei pe copii îi lasă înaintea lor, pentru a nu-i scăpa din vedere. Deodată, de undeva, de după un colţ, vine un câine, care îi sperie pe copii. Ce fac ei atunci? Vin în fugă la părinţi şi strigă: ‘Tată! Mamă!’. Cu simplitate copilărească şi credinţă curată, aşteaptă ajutor de la părinţi. Aşa şi dumneavoastră, pe căile acestei vieţi vremelnice, dacă ispititorul nostru diavol va începe să uneltească, nu vă tulburaţi şi nici nu vă gândiţi să vă apăraţi cu propriile voastre mijloace, ci, cu simplitate copilărească, gândiţi-vă la Părintele Ceresc cu strigarea: „Doamne! Eu sunt zidirea Ta, miluieşte-mă!”.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, p. 300)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: