Psihologia supararii

Știm cu toții ce este supărarea, fiindcă am supărat și am fost supărați. Fără să iși dea seama, oricine supără și oricine se supără se rănește pe sine însuși, întrucât se lipsește de soarele dragostei. Cel ce supără pe altul iși rănește nu numai sufletul, ci și trupul: emoțiile rele nasc în om o încordare dureroasă a trupului, care se răsfrânge asupra metabolismului și dereglează viața. Cel ce face altuia supărare își face, în primul rând, supărare sieși. Și cel care se supără este însă nechibzuit și se rănește pe sine însuși. Trebuie să ne apărăm de supărări cu scutul luminii, să nu le dăm atenție și — lucrul cel mai înalt încă — să opunem supărării dragostea, blândețea, mărinimia. Învățați-vă de la Mine, a spus Hristos Mântuitorul, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29). Iată drumul simplu spre fericire, la care omul se gândește adesea fără să știe căi către ea.

(Arhiepiscopul Ioan Șahovski, Viața de familie, Editura Sophia, București, 2009, p. 101)

Categoria: Articole

Cautare: