Puterea lui Dumnezeu in omul care isi iubeste vrajmasii

Cel ce iubeşte pe vrăjmaşul său şi îi face bine, îl luminează pe cel orb - nu pe cel orb trupeşte, ci pe cel care are mintea oarbă. Nimic nu întunecă atît de mult ochii minţii ca mânia şi furia; Sunt mult exemple în care oamenii, în mânia lor, s-au purtat asemenea unor copii nesăbuiţi; aşa, de exemplu, în vieţile sfinţilor mucenici citim că unii călăi, care îi dădeau pe creştini la fiare sălbatice, au omorât chiar fiarele, deoarece ele nu vroiau să se atingă de mucenici. De aici reiese clar că omul, la mânie, este chiar nebun şi foarte asemănător orbului, căci el însuşi nu ştie unde merge şi ce face. Ce leac poate vindeca o asemenea orbire? Această putere o au nerăutatea şi iubirea, de asemenea, puternică este binefacerea celui asupra căruia se mânie degeaba cel ce se supără. Căci atunci când vede că la mânia lui nu i se răspunde cu mânie, ci, dimpotrivă, i se arată iubire, şi răul este biruit cu binele, mâniosul încetează să se mai mânie şi se ruşinează singur, conştientizând păcatul său şi, în acelaşi timp, nevinovăţia aproapelui său; aşa s-a întâmplat între Saul cel plin de mânie şi David cel nevinovat. De aceea, cine îl iubeşte pe vrăjmaşul său, este un făcător de minuni care îi luminează pe cei orbi.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Egumenița, Galați, p. 52)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: