Rugaciunea, intre formalism si simtire

- Uneori, totuși, ne rugăm, dar ne rugăm dintr-un formalism.

- Dragă, chiar și formalismul e o dovadă că vrei să faci mai mult. Cine nu se roagă nici formal, nu se roagă deloc. Cum să ajungă acela la un alt fel de rugăciune sau măcar la rugăciunea formală? Sigur, cei mai mulți dintre oamenii care se roagă, cel puțin cei care au ajuns în fața mea și am putut constata cum le e rugăciunea sau cum sunt angajați ei în rugăciune, nu se roagă, ci rostesc formule de rugăciune.

Cei mai mulți oameni nu se roagă, ci citesc rugăciuni, rostesc rugăciuni, spun rugăciuni. Or, acesta este primul stadiu al rugăciunii, rugăciunea trebuie interiorizată. Unii ne acuză că spunem rugăciuni formulate de alții și care nu se potrivesc cu viața noastră, și deci nu ne exprimăm pe noi în rugăciuni. Da, e adevărat, însă dacă ne-am apropria și rugăciunile străine, care sunt mai multe decât cele ce le-am putea realiza noi cu puterea noastră, am reuși să le interiorizăm, în măsura în care cuvintele pe care le spunem sunt și ale noastre.

(Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 71)

Categoria: Articole

Cautare: