Sfâşiat de chinuri grele

Sfâşiat de chinuri grele
Şi cu ochi secaţi de plâns
M-ai găsit atunci, Iisuse
Când la sânul Tău m-ai strâns.

M-amăgise rău păcatul
În prăpăstii fără fund
Şi de faţa Ta Iisuse
Mă făcuse să m-ascund.

Să n-aud a Ta chemare
Glasul Tău să nu-l ascult
Mă dusese-n depărtare
Tot mai tare, tot mai mult.

Când am fost în fund de vale
Plin de răni şi părăsit
Mi-a părut c-aud pe culme
Glasul Tău Iisus iubit.

Mă chemai duios pe nume
Peste groapa fără fund
Şi-aşteptai din clipă-n clipă
Din adâncuri să-ţi răspund.

Eu cuprins de-a morţii teamă
Şi cu ochi de lacrimi plini,
Am strigat: aicea-s, Doamne,
Plin de rane, -mor în spini.

Ţi-ai făcut cu mâna cale,
Printre spini şi peste stânci
Şi Te-ai coborât la mine
Până-n fund de văi adânci.

Mâna Ta de rane plină
Dintre spini m-a ridicat
Şi-ale mele răni, cu milă
Mi le-ai uns şi le-ai legat.

Eu plângeam amar, cu capul
Stând în poala-Ţi sprijinit
O, mă poţi ierta Iisuse,
Pentru câte ţi-am greşit?

M-ai iertat şi glasu-ţi dulce
Iubitor, mă mângâia;
Vezi să nu mai cazi în vale
Să nu mai păţeşti aşa.