Iisuse scump, îmi pare rău

Iisuse scump, îmi pare rău
De viața mea trecută,
Că n-am făcut ce Tu mi-ai zis
Și viața mi-e pierdută.
Acum mă simt ca un străin,
Și-s fără de putere,
Și oricât alerg, Iisus,
Eu nu simt mângâiere.

Sunt ca un pom bătut de vânt
Și-s clătinat în voie,
Iar gândurile-mi vin pe rând,
Mi-aduc lacrimi șiroaie.
Și-mi plâng amarul meu trecut,
Că viața mi se stinge,
Că pentru Tine n-am putut
Măcar păcatul a-mi frânge.

Atunci, Iisus, când m-ai chemat
Pe Tine să Te urmez,
Eu Ți-am promis că-n viața mea
Lui Satan nu-i cedez.
Dar el acum m-a înșelat
Prin amăgirea-i dulce,
Că m-a împins înspre păcat
Și înspre rău mă duce.

Nu mai simt Harul Tău bogat
Așa ca altădată.
Dar eu Te rog, Iisuse drag,
Fă bine și mă iartă!
Mă iartă-acum, prin al Tău har
Și marea Ta iubire,
O, fie-Ți milă, scump Iisus,
Și redă-mi mântuire.