Te-ai spovedit, de acum sa nu mai pacatuiesti

1. „De acum să nu mai păcătuieşti”, i-a spus Hristos paraliticului (Ioan 5, 14). La fel i-a grăit şi desfrânatei: „De acum să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8,11). Acelaşi lucru este valabil şi pentru tine, care te-ai spovedit. Din momentul în care ai ieşit de la scaunul de spovedanie, să încerci să duci o luptă pe viaţă, ca să nu mai păcătuieşti din nou. „Este pentru prima dată când am făcut acest lucru, părinte!", i-a spus un tânăr duhovnicului său. „Şi ce, mai vrei să-l faci din nou? Să nu mai spui acest lucru, copilul meu!", i-a zis părintele. 2. Până acum ai păcătuit, însă de acum înainte va trebui să înlocuieşti faptele rele cu fapte bune: „Fereşte-te de rău şi fă bine” (Psalmul 33, 13). „Doamne, vezi că mâinile mele sunt curate de fapte păcătoase?", i-a spus un suflet lui Dumnezeu. „Sunt curate, dar goale!", i-a răspuns Domnul. 3. „Postul este începutul pocăinţei. Începi să te pocăieşti atunci când începi să posteşti, căci fără postire pocăinţa ta este moartă!" Prin plăcere Îl întristezi pe Dumnezeu, şi acum eşti chemat să-L înveseleşti prin osteneala dureroasă a postirii (şi a rugăciunii stăruitoare). „Află deci că prin rugăciune şi postire trebuie să-L îndupleci pe Dumnezeu" (slujba Schimei celei mici). De aceea şi „esenţa" epitimiilor o reprezintă postirea şi rugăciunea (Canoanele 6 şi 7 ale Sfântului Ioan Postitorul). (Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 47-48)

Categoria: Articole

Cautare: