Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând;
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El duios
Și-a dus-o-n brațe iubitor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o alta, care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor,
Blândul Păstor, blândul Păstor...

Dar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit
Într-o mulțime de popor,
Blândul Păstor, blândul Păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat
Cine sunt cei ce L-au scuipat.
A suspinat sfâșietor,
Blândul Păstor, blândul Păstor.

Și mi-a răspuns îndurerat:
Acei ce M-au încununat
Sunt oile ce le-am fost lor
Blândul Păstor, blândul Păstor.

Toți cei ce Mă batjocoresc
Și cei ce Crucea-Mi pregătesc,
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Tăcu și ochii Lui senini
De lacrimi limpezi erau plini;
Plângea de mila oilor,
Blândul Păstor, blândul Păstor.

Și-atunci oile-au venit,
Pe Cruce, sus, L-au răstignit;
El se ruga spre mila lor,
Blândul Păstor, blândul Păstor.