Calea pe care sufletul si-o alege aici, o va urma si-n vesnicie

Deci, viaţa viitoare fiind o continuare, o dezvoltare a vieţii pământeşti, sufletul părăsind pământul cu înclină­rile sale şi toate însuşirile ce constituie caracterul său, continuă lucrarea dezvoltării sale dincolo de mormânt, adică stăruie în bine sau în rău după caracterul vieţii sale pământeşti. Lucrarea sufletu­lui pe acest pământ nu e decât începutul lucrării sale în viaţa viitoare.

Este adevărat că sufletul în această lume poate părăsi calea binelui pentru a intra în cea a răului şi invers, însă el va urma în veşnicie pe aceea pe care se va afla când va păşi peste pragul mormântului. Scopul lucrării sufletului pe pământ precum şi dincolo de mormânt, este totdeauna acelaşi, aspiraţia către adevăr, care trebuie să fie obiectul esenţial şi înnăscut al lucrării interioare, precum şi al lucră­rii exterioare.

Trupul, cu toate organele sale trebuie să asculte de voinţa sufletului. Aceasta este menirea şi scopul lui. Sufletul fiind nevăzut nu se poate manifesta, pe pământ, decât cu ajutorul mădularelor trupului care, prin ele însele nu sunt decât nişte unelte inerte. Lipsit de aceste mădulare ale trupului ar fi oare cu putinţă ca sufletul să înceteze de a fi ceea ce a fost? Dar, sufletul dă viaţă trupului iar nu trupul sufletului; prin urmare, sufletul n-are nici o nevoie de mădulare exterioare pentru a păstra dincolo de mormânt puterile şi însuşirile avute în timpul locuirii sale pe pământ. 

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 332-333)

Categoria: Articole

Cautare:

Calea pe care sufletul si-o alege aici, o va urma si-n vesnicie

Vizualizari: 753

Id: 10020

Imagine:

Share: