Cine imi da marturie ca a inviat Hristos?

Mai întâi de toate, îmi dă mărturie conştiinţa mea. Apoi, raţiunea şi voinţa.

Conştiinţa îmi spune: „Pătimirile cele atât de mari ale lui Hristos pentru binele şi mântuirea oamenilor nu puteau fi răsplătite prin nimic altceva decât prin Înviere şi slavă nepământească. Pătimirile negrăite ale Dreptului au fost încununate cu negrăită slavă. Acest fapt îmi dă mulţumire şi pace”.

Raţiunea îmi spune: „Fără strălucita biruinţă a Învierii, întreaga lucrare a Fiului lui Dumnezeu ar fi rămas în mormânt, întreaga Lui misiune ar fi fost o nereuşită”.

Voinţa îmi spune: „Învierea lui Hristos mă mântuieşte de şovăitoarea împleticire între bine şi rău, şi mă îndreaptă în chip hotărâtor pe calea binelui. Şi, pe deasupra, îmi luminează în această cale, şi îmi dă avânt şi putere”.

În afara acestor trei glasuri care îmi mărturisesc din mine unul şi acelaşi lucru, mai sunt aici şi martori de încredere din afara mea: sunt aici slăvitele femei mironosiţe, sunt aici cei doisprezece mari apostoli, sunt aici şi ceilalţi cinci sute de martori - toţi care L-au văzut şi L-au auzit după Înviere, nu în vis, ci aievea, şi nu vreme de un minut, ci patruzeci de zile în cap.

Îmi dau mărturie şi toate sufletele drepte şi bune, pe care le întâlnesc ades în viaţă şi care se bucură când aud de Învierea lui Hristos din morţi. Acest lucru răspunde conştiinţei lor, le cutremură sufletul, le bucură inima.

Îmi mai dau mărturie numeroasele popoare şi seminţii care, prin credinţa în Hristos Cel Înviat, au înviat ele însele: din sălbăticie întru cultură, din robie întru libertate, din mocirla imoralităţii şi întunecării minţii întru lumina fiilor lui Dumnezeu.

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi - scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 25-26)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: