Cu totii suntem adesea prostul prostilor

M-a mâhnit foarte mult nechibzuita ta cugetare legată de Evanghelie, cum că în învăţătura acesteia ar putea să fie spus şi ceva greşit. Cauza pentru care gândeşti aşa este cererea ce nu ţi s-a îndeplinit de mai mult timp încoace, contrar celor spuse în Evanghelie: cereţi şi vi se va da vouă. De aceea eşti proasta proastelor şi părerea ta nechibzuită nu este altceva decât înşelarea înşelărilor drăceşti; iar începutul acesteia a fost însăşi mândria ta, care, chiar dacă s-a ascuns o vreme sub acoperământul smereniei de suprafaţă, totuşi, până la urmă, şi-a arătat adevărata faţă... Gândeşte-te singură. Cât de mare e mândria: dacă cererea noastră nu ni se îndeplineşte, înseamnă că, în învăţătura evanghelică, poate că ceva nu e cum se cuvine. Aceasta mă mâhneşte cu atât mai mult cu cât, dacă îmi aduc bine aminte, ţi-am mai scris despre aceasta de la Sfântul Ioan Scărarul, Treapta 26, Cuvântul 60, unde sfântul zice: „Toţi cei care cer ceva de la Dumnezeu şi nu primesc, cu siguranţă nu pot primi pentru una din aceste cauze: fie pentru că au cerut înainte de vreme, fie din cauza nevredniciei şi trufiei, sau pentru că, după ce ar fi primit, s-ar fi mândrit, sau pentru că, după ce li s-ar fi îndeplinit cerinţa, aceştia ar fi căzut în moleşeală”... Smereşte-te, lasă nebuniile, iar pentru acest păcat să faci timp de 40 de zile câte 15 metanii, însoţite de rugăciunea: „Doamne, iartă-mi nebunia şi păcatul meu!”

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 183)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: