Cuvant despre petrecerea intru Domnul

Ce lecţie pilduitoare avem de la spălătoreasă! Şi câţi alţi slujitori ascunşi ai lui Dumnezeu, adevăraţi slujitori, mai sunt pe lume? Iar noi? Foiţa de staniol are ceva special, este netedă... dar de-o atingi cu mâna, e moale, slabă, de nimic. Câte mistere are viaţa! Şi cât de tainică este calea mântuirii! Şi cât de mult trebuie să priveghem, să ne stoarcem inima şi să scoatem de acolo toată murdăria! Doamne, ajută-ne!

Toate neputinţele sunt omeneşti! Dar să sfârşim cu treburile începute şi să ne apucăm de ceea ce este mai important pentru noi. Există oameni care aşa s-au statornicit întru Domnul, încât, în pofida faptului că sunt implicaţi în multe treburi, continuă să rămână cu Domnul. Căci toată viaţa noastră este toarcerea unui singur caier. Totul se înfăşoară, se înfăşoară şi se formează un mare ghem. În lumea de apoi, întreg acest ghem va fi desfăcut... Vor cerceta cu de-amănuntul calitatea firului - în arşini, pătrare, verşoci (n.r. unități de măsură). Cine a tors, va sta şi va aştepta cu frică să afle ce vor spune în cele din urmă: este bine sau este rău?

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină, traducere de Elena Dulgheru şi Richard Sârbu, Editura Sofia, Bucureşti, p. 27)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: