In comuniune, invatam sa iubim dumnezeieste

Prin mica nevoinţă a ascultării, omul trece în fiinţarea cea fără de început a lui Dumnezeu. Ascultarea este de trebuinţă vecinicei mântuiri. Pregătiţi-vă inima şi mintea; păstraţi o atitudine lăuntrică.

„A fi după chipul lui Dumnezeu”... Nu putem dobândi aceasta decât printr-o ascultare asemenea celei a lui Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor celor ce au urmat paşilor lor.

Când suntem împreună, ar trebui să fim ca un singur om, după chipul Dumnezeului Întreit Care este un singur Dumnezeu. Nu putem dobândi aceasta decât dacă vom avea în noi Duhul Sfânt, iar nu răvăşeala lăuntrică a gândurilor rele. Cum să dobândim un astfel de har? Cum să facem ca Dumnezeu şi Sfântul Său Duh să locuiască în noi? Trebui să facem ascultare. Numai printr-o neîncetată luare-aminte la fratele nostru, la sora noastră, vom ajunge a dezvolta în noi un fel de „radar”, pentru a simţi ce gândesc ceilalţi, voia lor, starea lor duhovnicească. În schimb, fără ascultare, şi dacă vom căuta mai presus de toate propria odihnă, ne vom afla despărţiţi de ceilalţi şi va fi neînțelegere.

(Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 42-43)

Categoria: Articole

Cautare: