Iubirea aproapelui

Cine iubeşte pe aproapele este numit fiu al lui Dumnezeu; cine însă, dimpotrivă, îl urăşte, este numit fiul diavolului. Cine iubeşte pe fratele său are inima liniştită; cine însă urăşte pe fratele său este învăluit de mare furtună (...). Cine este plin de dragoste se înfăţişează cu sufletul liniştit şi cu figura foarte senină, pe când cel plin de mânie umblă înfuriat. Tu însă, fiule, sârguieşte-te spre blândeţe în viaţa ta, iar pe aproapele tău să-l consideri ca pe unul din membrele tale.

Socoteşte pe orice om ca frate al tău. Aminteşte-ţi că Unul şi Adevăratul Ziditor ne-a creat pe toţi. Nu pricinui nimănui sminteală în viața ta şi nu atât ție să te faci necesar, cât aproapelui. Ceea ce nu vrei să se întâmple ţie, să nu doreşti să se întâmple nici semenului tău. Dacă îl vei vedea făcând faptele bune, să te bucuri împreună cu el şi să-i împărtăşeşti bucuria ta, iar dacă se întâmplă ca el să săvârşească vreo greşeală, suferă şi tu împreună cu el şi împărtăşeşte-i şi lui mâhnirea ta.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 23-24)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: