Iubirea trece cu sufletul in imparatia dragostei

Fiindcă viaţa este veşnică şi iubirea trebuie să fie veşnică; de aceea Apostolul Pavel învaţă că „dragostea nu se sfârşeşte”, ci ea trece în lumea de dincolo de mormânt cu sufletul care nu se poate lipsi de ea cum nu se poate lipsi de viaţă, fiindcă este nemuritor. Iubirea este pentru un suflet viu o proprietate esenţială fără de care sufletul este mort, aşa după cum mărturiseşte cuvântul lui Dumnezeu: „Nu vă miraţi, fraţii mei, că vă urăşte pe voi lumea. Noi știm că am trecut din moarte în viaţă, pentru că-i iubim pe fraţi; cela ce nu iubeşte pe fratele, petrece în moarte. Tot cel ce urăşte pe fratele său, ucigător de oameni este, și știți că tot ucigătorul de oameni nu are viaţă veșnică întru dânsul petrecând” (I Ioan 3, 13-15). Aşadar, iubirea trece cu sufletul în Împărăţia dragostei, unde nimic nu poate sta fără iubire. Iubirea, simţământ dumnezeiesc înnăscut în sufletul nemuritor, îl însoţeşte, după învăţătura Sfântului Apostol, dincolo de mormânt. Iubirea, aprinsă în inima sfinţită şi întărită prin credinţă, arde mai departe, dincolo de mormânt, pentru Dumnezeu, şi pentru aproapele de pe pământ cu care sufletul a fost unit, prin Dumnezeu, prin legăturile nedezlegate ale iubirii.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 355)

Categoria: Articole

Cautare: