Mintea noastra adeseori ne intinde curse, plecandu-se sa implineasca propriile sale imbolduri

Mintea noastră, chiar, ne întinde curse: această călăuză nu rareori se abate de la cale, trăgând după sine în rătăcire întreaga noastră viaţă. Ne întinde curse inima noastră, plecându-se să împlinească propriile sale imbolduri, depărtându-se de plinirea voii lui Dumnezeu. Ne întinde curse păcatul, atât păcatul sădit în noi prin cădere, cât şi păcatul ce lucrează asupra noastră din smintelile ce ne împresoară de pretutindeni. Ne întinde curse lumea, care slujeşte deşertăciunii şi stricăciunii, care se străduieşte să îi plece pe toţi spre această slujire, întrebuinţând atât linguşirile, cât şi prigoana. Ne întind curse vrăjmaşii -duhurile căzute; ne întind curse oamenii stăpâniţi de ele, înrobiţi lor. Adeseori, chiar prietenii ne întind curse, cu voie sau fără voie. Domnul ne-a poruncit să priveghem neîncetat asupra noastră, călindu-ne în fapta bună, îngrădindu-ne de păcat prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin credinţă, prin smerenie.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 40)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: