Moartea este inevitabila – gandul care ajuta sa ne pregatim pentru vesnicie

„Tot trupul, iarbă şi toată slava omului... ca floarea ierbii”, zice Sfântul Prooroc Isaia.

În cartea Sfântului Ioan Scărarul, care se zice Scara (la treapta 7), aflăm următoarea povestire:

Era în Horeb (la muntele Sinai) un monah trândav şi nepăsător, cu numele Isihie. Acesta s-a îmbolnăvit odată greu şi i-a fost răpit sufletul lui vreme de un ceas. Trupul lui a rămas mort în toată regula. După aceea şi-a revenit în fire şi a înviat.

Cum s-a trezit, a strigat ca să iasă afară toţi care se aflau lângă dânsul. A zidit îndată uşa chiliei cu bolovani şi cu var şi a rămas închis 12 ani de zile. În vremea aceasta n-a vorbit cu nimeni nici un cuvânt şi totdeauna plângea şi se tânguia, cugetând la cele ce văzuse pe lumea cealaltă. Când au înţeles părinţii din mănăstire că i se apropie sfârşitul, au stricat zidirea uşii şi mergând la dânsul înăuntru îl rugau ca să le spună un cuvânt de folos. El însă n-a vorbit cu ei nimic, decât numai acestea: „Cine se gândeşte la moarte şi la răspunsul ce va da la Judecata cea Înfricoşătoare a Domnului, acela nu este cu putinţă ca să păcătuiască!”. Şi, zicând acestea, a adormit cu pace. Acestea le povesteşte Sfântul Ioan Scărarul care a fost de faţă în chilia fericitului monah.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 418)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: