Nici un alt fel de viata nu aduce omului asa grabnica sporire ca cea de obste cu fericita ascultare

El însuşi prin Sine şi întru Sine cu milostivirea şi iubirea Sa de oameni cea nemărginită şi negrăită, „făcându-se ascultător Părintelui Său până la moarte” și vindecând prin ascultarea Sa neascultarea noastră, a deschis tuturor celor ce cred drept în El şi ascultă poruncile Lui cele dumnezeieşti, uşile împărăţiei cerului.

Acestei pilde a lui Hristos urmând, cei opt mii de creştini ai Bisericii din timpul Apostolilor au petrecut de obşte, neavând nimic al lor, iar pentru acest fel de viaţă s-au învrednicit a câştiga un suflet şi o inimă. Prin acest fel de viață, şi cei de demult Preacuvioşi Părinţi din toată lumea au strălucit mai mult decât soarele, primind legiuirea cea dată lavrelor şi mănăstirilor prin Sfântul Vasile cel Mare, gura lui Hristos. Pentru că nici un alt fel de viaţă nu aduce omului aşa grabnică sporire ca cea de obşte cu fericita ascultare, dacă este trăită cu înţelegere, izbăvindu-l în scurtă vreme de toate patimile sufleteşti şi trupeşti pentru smerenia care se naşte din fericita ascultare, aducându-l la aşezarea cea dintâi, ca să fie omul cu adevărat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost zidit întru început. Iar pe darul lui Dumnezeu, cel primit la dumnezeiescul botez, îl face să strălucească în om mai mult decât pe celelalte daruri duhovniceşti cărora, cu darul lui Dumnezeu şi prin smerenia cea adevărată, se învredniceşte a fi părtaş adevăratul ascultător, încât de multe ori şi singur, cu simţirea cea sufletească, poate să-l simtă în chip gândit.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 147)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: