Numai Hristos ne poate scoate din latul singuratatii

Avem de luptat cu cel ce răcneşte ca un leu (Cf. I Petru 5, 8). Nu este îngăduit ca în această luptă să biruiască vicleanul cel preaiscusit.

Asta presupune lacrimi, pocăinţă, rugăciune, milostenie, cerere, toate însoţite cu încredere în Hristos, iar nu cu puţinătate de credinţă. Numai Hristos ne poate scoate din laţul singurătăţii. Rugăciune cu pocăinţă şi milostenie. Daţi, fie şi numai un pahar cu apă, dacă nu aveţi bani. Şi să ştiţi că, cu cât vă sfinţiţi, cu atât sunt mai bineprimite rugăciunile voastre.

Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere şi întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu nobleţe la uşa sufletului nostru, tot astfel şi noi să cerem cu nobleţe ceea ce dorim, şi dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruinţă, înseamnă că are El raţiunea Lui. Are şi Dumnezeu „tainele” Lui.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, p. 199)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: