Precum placerea e dascalul pacatelor, asa durerea e dascalul intelepciunii

Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit. Unul e luminat la minte, liniştit şi câştigă din nou nevinovăţia, celălalt e întunecat, îndărătnic şi mai rău se afundă. Unul e ascultător de duhovnic, - asta-i uşurează răbdarea încercărilor; celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i face îndreptarea cu neputinţă.

Cunoştinţa cea din păţanie, sau învăţăturile din durere – singura cale care poate învăţa ceva pe oameni.

E bine să luăm aminte la însăşi mărturia proorocului David – „Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea! Şi îndată ai ridicat pedeapsa păcatului meu” (Psalmul 31, 6) -, precum că îndată după mărturisire Dumnezeu ridică pedeapsa păcatului; totuşi, înduri încercări şi de multe ori, ani de zile în şir. Să fim înţeleşi: încercările acestea nu-s pedeapsă, ci şcoală, lumină pentru minte şi milă de la Dumnezeu. Că le simţim ca suferinţe? De nu le-am simţi ca atare, n-am învăţa nimic. Precum plăcerea e dascălul păcatelor, aşa durerea e dascălul înţelepciunii; iar din odihnă, până acuma încă n-a ieşit ceva de folos.

(Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 166-167)

Categoria: Articole

Cautare: