Pricina neoranduielii de obste

Cei curaţi cu inima îi văd pe toţi curaţi. Trebuie să sporeşti atât de mult în bine, încât să recunoşti îndată, cu simţirea duhovnicească a inimii, răul ce se apropie, oricât de ascuns şi orice măşti şi-ar pune, să-l alungi fără întârziere, cu hotărâre bărbătească, şi să rămâi bun fără schimbare – bun în Domnul Cel Atotbun, Care dăruieşte bunătatea Sa omului. Pentru aceasta, trebuie să lăsăm grijile lumeşti şi înseşi îndatoririle legate de griji şi de împrăştierea cea pierzătoare.

Acum, în multe privinţe oamenii au cutezat să bage aşezămintele lor în aşezămintele Sfântului Duh. Din această pricină, aşezămintele cereşti au devenit pământeşti, cele duhovniceşti s-au făcut trupeşti, cele sfinte s-au făcut păcătoase, cele înţelepte s-au făcut păcătoase, cele înţelepte s-au făcut neroade. Oamenii văd nepotrivirea, văd ruina căreia îi dă naştere această nepotrivire, însă nu văd temeiurile din care vin nenorocirile, pentru că privesc în lumina propriei raţiuni căzute, nu în lumina lui Dumnezeu. Temeiul nenorocirilor stă în dispreţuirea trufaşă, de neîngăduit, a poruncilor Sfântului Duh, în înlocuirea acestora prin propriile rânduieli. Iată unde este pricina neorânduielii de obşte, pricina decăderii creştinismului, a decăderii morale, care premerge întotdeauna tulburărilor cetăţeneşti, care prevesteşte aceste tulburări!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 193-194)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: