Prin meditatie si rugaciune ne oprim de la pofte

Prima lui arvună este desfătarea de mâncări, ca să-l arunce apoi pe monah în curvie. De aici şi luptă împotriva lui, întreţinând aprinderea, care este duh pierzător, luând multe chipuri şi înşelând mintea. Aceasta este cea dintâi materie care cheltuieşte rău osteneala monahului şi spin spre întinăciunea trupului şi a duhului. De aceea trebuie ca printr-o mai deasă înfrânare să ne lepădăm de lume şi, curăţindu-ne cugetele prin neîncetată meditaţie şi rugăciune, să ne oprim de la pofte. Fiindcă doctorul este pentru suferinţă şi aduce vindecarea. Iar monahul care stă drept în lupta vitejească îi ruşinează pe demoni. Căci ştiu şi sunt încredinţat că demonii iau felurite chipuri pentru fiecare, unii se prefac în tauri, ispitind pe monah prin frică, unii îl rătăcesc prin dregătorii şi puteri şi îi împrăştie mintea de la poruncile lui Dumnezeu, alţii îl farmecă pe monah cu frumuseţe străină, alţii doboară puterea smereniei prin mândrie, ba încă fac sufletul să cadă și în distracții pământeşti și în daraverile bogăţiei, în primirea plocoanelor, orbindu-l de la evlavia faţă de virtuţi, şi, trăgându-l în iureşul şi zăpăceala lumii, îl osândesc focului veşnic. De aceea și Domnul zicea: „Cele căzute între spini sunt cei ce aud cuvântul. Şi grija veacului acestuia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul și îl fac neroditor".

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 106)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: