Smerenia mantuieste pe om

Fii atent la gândurile tale. Atenţia trebuie să-ţi fie îndreptată mai ales spre cugetarea gândurilor smerite. Căci smerenia mântuieşte pe om, şi este ţelul suprem al tuturor ostenelilor duhovniceşti. [...]

Dacă am luptat să dobândim smerenia, am moştenit veşminte luxoase. Dacă avem dragoste, am pregătit aceste veşminte cât se poate de bine. Dacă am dobândit ascultare deplină, atunci le-am înfrumuseţat cu culori şi strălucire, iar dacă am ostenit la rugăciunea neîncetată, le-am stropit cu mireasma mirului celui mai de preţ. După ce vom fi pregătiţi în această desăvârşită manieră le vom purta şi vom apărea la scaunul de judecată al lui Hristos cu îndrăzneală şi cu bucurie cerească. Atunci, Împăratul Slavei va mirosi mireasma cea duhovnicească şi cu bucurie ne va deschide infinitele bogăţii ale harurilor. Atunci, cu adevărat vom fi bogaţi!

Tu, copilul meu, ar trebui să te priveşti doar pe tine. Îţi lipseşte smerenia; mândria şi încăpăţânarea îţi produc acele gânduri. Dacă te smereşti, dacă te învinuieşti în toate ispitele şi crezi că pătimeşti din cauza patimilor tale şi că Bătrânul şi fraţii nu greşesc, atunci de îndată vei simţi uşurarea de acele gânduri, iar rănile ţi se vor vindeca. Dacă aştepţi să te vindeci prin orice alte mijloace – adică prin schimbarea atitudinii Bătrânului şi a fraţilor – truda ta este în deşert. Răul necesită stârpirea lui din rădăcină, iar rădăcina lui este mândria, egoismul, încăpăţânarea, voia proprie, mânia.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 198)

Categoria: Articole

Cautare: