Testamentul şi Dosarul de Securitate al Părintelui Bartolomeu Anania

www.resurse-ortodoxe.ro - Predici, rugaciuni, filme, carti, conferinte ortodoxe

Testamentul şi Dosarul de Securitate al Părintelui Bartolomeu Anania

Testamentul şi Dosarul de Securitate al Părintelui Bartolomeu Anania (18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011)

TESTAMENT

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:

Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Vreau ca drepturile mele de autor de pe urma Bibliei, la diortosirea căreia am lucrat 11 ani, să revină Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Doresc ca Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, al cărei fondator sunt, să îmi ducă mai departe memoria, să nu fie niciodată desfiinţată, să nu-i fie schimbat scopul principal pentru care a fost înfiinţată, iar banii şi întregul ei patrimoniu să nu poată fi folosit în alte scopuri de către nimeni.

Fiind călugăr de la vârsta de 20 de ani, am renunţat la orice fel de moştenire de la părinţii mei, totul revenindu-le copiilor şi nepoţilor lor. Economiile mele băneşti din ultimii ani, depuse în conturile mele de la bancă sau în casa de fier pentru eventualele trebuinţe medicale şi aflate, sub semnătură şi cheie, în grija arhidiaconului Gavril Vârva, vor fi transferate în contul Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Singura mea avere sunt biblioteca şi manuscrisele personale, precum şi colecţia de acte, scrisori şi fotografii, toate aflate în reşedinţa mea din Mânăstirea Nicula, pe rafturi şi în două seifuri metalice, sub auspiciile Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, din al cărui colegiu director face parte şi stareţul acestei mânăstiri. Dacă şi când se va considera că acestea pot prezenta un oarecare interes pentru cultura românească, prefer ca la ele să aibă acces profesorul universitar Aurel Sasu, care mi-a dat acordul în acest sens.

Obiectele personale mărunte din reşedinţa de la Cluj vor rămâne pe seama instituţiei; cele din reşedinţă niculeană vor rămâne pe loc.

Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp.

Să nu mi se acorde distincţii post mortem, de nici un fel.

La cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu. Dintre acestea:

1. Pictarea catedralei în tehnica mozaic.
2. Radio Renaşterea
3. Revista TABOR
4. Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”
5. Policlinica „Sfântul Pantelimon”
6. Continuarea lucrărilor la mozaicurile din biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului şi teologului italian Marko Ivan Rupnik.
7. Canonizarea şi cultul Sfântului Pahomie de la Gledin
8. Canonizarea şi cultul Sfinţilor Martiri Năsăudeni
9. Grădiniţa „Sfântul Stelian”

Cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit, într-un fel sau altul, aşa cum şi eu, la rându-mi, îi iert pe toţi cei care, cu voie sau fără voie, mi-au greşit.
Declar că nu am copii, iar părinţii îmi sunt decedaţi.
Numesc executor testamentar, în baza art. 910 şi următoarele din Codul Civil pe preotul Bogdan Ivanov, actualul meu secretar de cabinet căruia îi încredinţez spre executare acest testament.

Orice Testament anterior acestuia devine nul şi neavenit.

† BARTOLOMEU VALERIU ANANIA 

Scriitori în arhiva CNSAS:
Bartolomeu Anania – dosare de urmărire informativă – de Ioana Diaconescu

Puţine personalităţi, atît de controversate, ca cea a părintelui Bartolomeu Anania. A fost singurul deţinut politic din Sfîntul Sinod, este unul dintre puţinele înalte feţe bisericeşti care au ţinut să se explice, să-şi afirme greşelile, să se căiască.
Consider că dosarul său de urmărire informativă (DUI), pe baza căruia am alcătuit, deocamdată, prezentul documentar, urmînd a continua în viitor studiul de caz, pe baza celorlalte 4 volume ale DUI 1450 (care însumează 7 volume) privindu-l pe Anania Vartolomeu Valeriu, poate da răspuns punctual multor întrebări.
Precizez că documentarul de faţă este alcătuit pe baza volumelor 1 şi 3 ale dosarului în cauză, în volumul 2 aflîndu-se documentele alcătuite de Securitate pe baza activităţii părintelui Anania în Statele Unite ale Americii, precum şi ale rechemării sale, de urgenţă, în ţară, pentru „atitudinea ostilă” a „obiectivului Văleanu” faţa de „realizările” României socialiste, volum ce necesită o atenţie specială şi de aceea, în viitor, îl voi analiza pe larg într-un documentar de sine stătător.
Precizez, de asemenea, că documentarul de faţă (care este doar o parte a studiului de caz pe care îl voi completa în viitor) este alcătuit pe baza dosarului alcătuit de Securitate pentru urmărirea informativă a părintelui Anania în anii adolescenţei, ai primei tinereţi, precum şi ai maturităţii acestuia.
Mai subliniez faptul că, din cercetarea arhivelor, nu reiese că ar exista vreun dosar de reţea (R), adică de informator al Securităţii, deschis vreodată părintelui Bartolomeu Anania.
Sper ca, odată incursiunea mea încheiată, să se poată înţelege limpede că, în baza documentelor, aşa-zisa colaborare a părintelui Anania cu Securitatea nu există. Aşa cum o fac de ani de zile de muncă în arhive, dovedesc ceea ce susţin cu precizia demonstraţiei. Adesea, ne grăbim să etichetăm acuzînd fără drept de apel, fără curiozitatea intrării, măcar pentru o zi, în arhive. Mărturisesc că fac acest efort pentru a încerca să dovedesc, pe baza documentelor, că părintele Anania nu a fost colaborator al Securităţii. Aceasta se va putea constata după ce voi fi încheiat documentarul pe care îl încep astăzi.
I.D.

Înainte de a deschide dosarele de urmărire informativă ale părintelui Bartolomeu Anania, găsesc necesar să facem împreună o incursiune în biografia impresionantă a acestei mari personalităţi spirituale.

Născut la 18 martie 1921 din părinţii Ana şi Vasile Anania, în comuna Glăvile, urmează cursurile Seminarului Teologic Central din Bucureşti între 1933 – 1941. Frecventează şi cursurile liceelor „Dimitrie Cantemir” şi „Mihai Viteazul”, după care, în 1943, îşi ia bacalaureatul.
Apoi, urmează punctul forte pentru organele de Securitate; se va exploata mult subiectul, fiind la îndemînă, perpetuu, pentru părintele Anania, pretextul esenţial al condamnărilor sale politice: la vîrsta de 14 ani se înscrie în organizaţia „Mănunchiul de prieteni”, organizaţie legionară a tineretului şcolar. Ca mulţi intelectuali care au făcut acest pas în frageda tinereţe (de ce să nu-i scuzăm pe aceştia şi să-i scuzăm pe intelectualii care, din entuziasm, au aderat la PCR odată cu anul 1968, la o vîrstă matură!?!) fără să ştie prea bine despre ce este vorba, Bartolomeu Anania îl regretă mai tîrziu şi se explică în, de-acum, celebrul său „Jurnal”: „/…/ mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc, însă, că, în /…/ Seminar nu se făcea politică, nici anti-semitism, ci doar educaţie şi că nu am avut de învăţat decît lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.” (Voi dezvolta, pe parcursul acestui documentar, elementele de biografie şi activitate, conform rapoartelor din dosarele informative ale părintelui Bartolomeu Anania).
În anul 1942 a fost condamnat la şase luni închisoare, pentru deţinerea de materiale legionare şi arme în podul Mănăstirii Cernica. Să vedem cum arată acest aspect în documentele Securităţii din D[osarul de] U[rmărire] I[nformativă] 1450 volumul 1 A, fila 7 (provenit din Arhiva Ministerului de Interne, Fond Informativ): „Postul de Jandarmi Polovragi/ Notă informativă nr. 360 din 31 octombrie 1944 – Ierodiaconul Vartolomeu Anania, de fel din comuna Glăvile Judeţul Vîlcea, în prezent cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea din comuna Polovragi – Gorj, în timpul examenului la Facultatea de Teologie din Bucureşti, în anul 1943, făcîndu-i-se percheziţie, s-au găsit în podul locuinţei sale broşuri cu caracter de propagandă legionară.
Cu actele dresate de către organele Prefecturii Poliţiei Capitalei, a fost înaintat Curţii Marţiale Bucureşti, iar la 3 noiembrie 1943, prin sentinţa 5887/1943, a fost condamnat la 6 (şase) luni închisoare pentru deţinere de material de propagandă legionară.
Pedeapsa a executat-o în Închisoarea Corpului 2 Armată, parte la Jilava şi ultima lună la lagărul de internaţi Tg. Jiu.
În prezent a părăsit localitatea fără prealabila autorizaţie mergînd la Mănăstirea Antim din Bucureşti şi de aici la Facultatea de Medicină Sibiu, la examen, fiind student în anul II, de unde încă nu s-a înapoiat.
Numitul a fost eliberat din lagărul Tg. Jiu şi stabilit în Polovragi de la 8 aprilie 1944, la mănăstirea de unde plecase.
Datorită faptului că numitul a fost condamnat pentru deţinere de materiale de propagandă legionară şi pentru că a părăsit localitatea şi mănăstirea fără autorizaţia noastră, suntem de părere să fie internat. 31 oct. 1944- Legionarul Ierodiaconul Vartolomeu Anania a meritat să fie internat în lagăr.”
Completez informaţia cu „Adeverinţa” din DUI 1450, vol. 1, fila 1 ACNSAS: „Se adevereşte de noi că legionarul Ierodiaconul Vartolomeu Anania de fel din comuna Glăvile judeţul Vâlcea, cu serviciul la Sfânta Mănănăstire Polovragi, fost condamnat la 6 luni închisoare, pedeapsa executată în închisoarea Jilava şi lagărul Internaţional Politic Tg. Jiu.
Susnumitul se află lipsă din comuna Polovragi încă din ziua de 10 septembrie care (sic!) a plecat la Bucureşti la Mănănstirea Antim, iar de acolo la Facultatea de Teologie Sibiu Anul II care (sic!) nu s-a mai înapoiat pînă în prezent. /… /. 14 septembrie 1944”.
Explicaţia o găsim în alt raport de Securitate, din alt dosar de urmărire informativă al părintelui Bartolomeu Anania şi anume Dosarul Informativ 930, volumul 1, ACNSAS. La fila 4 – (din Raportul Consiliului Securităţii Statului, Serviciul C, din 12 iulie 1968 către Inspectoratul de Securitate al Judeţului Dolj Biroul C): „În cursul lunii septembrie 1943 organele Prefecturii Poliţiei Capitalei, Brigada a V-a Siguranţă, au găsit şi confiscat un mare număr de broşuri, cărţi, notiţe şi alte materiale de propagandă legionară şi două revolvere (în podul Mănăstirii Cernica n.m.).
Cu această ocazie a fost cercetat numitul Demetriu G. Nicolae, maior din Bucureşti, care a declarat că după rebeliunea din ianuarie 1941 a dat spre păstare preotului Anania Vartolomeu de la Mănăstirea Antim o ladă de campanie conţinînd cărţi şi broşuri legionare, precum şi două revolvere cu mai multe cartuşe care au fost depozitate de acesta în podul mănăstirii respective.
Anania Vartolomeu a confirmat cele declarate de Demetriu G. Nicolae menţionînd că nu a cunoscut faptul că în lada de campanie se aflau şi cele două revolvere.”
Revenind la biografie, după călugărire – 2 februarie 1942 – primeşte numele de Bartolomeu, este hirotonit ierodiacon în acelaşi an, la 15 martie 1942, şi slujeşte la Mănăstirile Polovraci şi Baia de Arieş. Ajunge stareţ la Mănăstirea Topliţa din judeţul Harghita după greva studenţească de la Cluj, fiind dat afară de la Facultatea de Medicină în 1947.
Voi face, cu această ocazie, referire la documentele din ACNSAS, la felul în care se reflectă în ele elementele de biografie ale părintelui Bartolomeu Anania în Dosarul de Urmărire Informativă 930, vol. 1, fila 8, 16 august 1956: „Notă privind pe ierodiaconul Anania Valeriu (Vartolomeu)/…/ – A absolvit Seminarul Central din Bucureşti în 1941/ – A fost hirotonit călugăr de către Firmilian Marin – actualul Mitropolit al Olteniei primind numele de Vartolomeu în 1941/ – Se înscrie la Facultatea de Teologie Bucureşti/ – se află la Mănăstirea Polovragi timp în care îşi dă examenele de bacalaureat pentru a se putea înscrie la Facultatea de Medicină/ – 1943 – se înscrie la Facultatea de Medicină din Sibiu, pe care o urmează concomitent cu Facultatea de Teologie din Bucureşti./ – 1944 – pleacă din Mănăstirea Polovragi şi se stabileşte la Mănăstirea Antim. În acelaşi an pleacă la Sibiu pentru a-şi lua şi continua studiile de Medicină./ – 1945 – Facultatea de Medicină de la Sibiu se mută la Cluj şi se înscrie în anul III aici/ Întrerupe facultatea în 1946 /1947 – cererea de a se reînscrie la Facultatea de Medicină din Cluj este respinsă şi i se fixează domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Polovragi. De aici este transferat tot cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea din Baia de Arieş, de unde cere şi i se aprobă transferarea la Mănăstirea din Topliţa, unde este numit stareţ. În acelaşi an, 1947 părăseşte postul de stareţ la Topliţa şi se stabileşte la Mănăstirea Bistriţa din regiunea Piteşti. Îl cunoaşte pe Patriarhul Justinian şMarinaţ şi este numit intendent al Palatului Patriarhal din Bucureşti. /-1950 – devine inspector al tuturor mănăstirilor din ţară şi, în acelaşi timp, asistent la Institutul Teologic din Bucureşti. / – 1951 – devine decan al Instiutului Teologic de la Curtea de Argeş. / – 1953 – devine bibliotecar al Palatului Patriarhal din Bucureşti. ”
Revenim la incursiunea biografică din documentarul nostru, cu privire la părintele Bartolomeu Anania, începînd cu toamna anului 1944, cînd devine student al Facultăţii de Medicină şi al Conservatorului de Muzică din Cluj, după ce, după hotărîrea Dictatului de la Viena, nordul Ardealului este retrocedat României. Ca preşedinte al studenţilor din Centrul Studenţesc „Petru Maior” a organizat şi condus greva studenţească anticomunistă şi antirevizionistă (contra celor care nu acceptau realipirea Ardealului la România), precum şi promonarhistă, contra primului guvern comunist condus de Petru Groza la 4 martie 1946. Exmatriculat şi arestat, după cum o dovedesc actele din arhivă, părintele Bartolomeu Anania şi-a definitivat mai tîrziu studiile la „Facultatea de Teologie” din Bucureşti şi la „Academia Andreiană” din Sibiu pentru a obţine diploma de licenţă în Teologie.
Să revenim şi asupra documentelor din arhiva CNSAS, la fila 1 a DUI 1450, volumul 1, ACNSAS: „Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia VIII către Direcţia III la 18 martie 1959/ Vă restituim dosarul privind pe numitul Anania Vartolomeu compus din 310 file, a cărui anchetă fiind terminată a fost transferat la Direcţia Regională Ministerul Afacerilor Interne Ploieşti spre definitivare şi trimitere în Justiţie.
Totodată vă restituim un număr de note informative şi un referat ce ne-au fost trimise de dumneavoastră în decursul anchetei. Semnat – Şeful Direcţiei (VIII – n. m.) – Colonel Fr. Butyca – Şef Serviciu – Căpitan Enoiu Gheorghe.”
Părăsim documentele din arhivă şi revenim la biografie. Între 1950 şi 1951 este asistent la Catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, apoi între 1951 şi 1952 devine decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului la Curtea de Argeş. Devine director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti între 1952 şi 1958, sub protecţia patriarhului Justinian Marina.

Anul 1958 îl găseşte din nou arestat, acuzat de activitate legionară înainte de 1944. Este condamnat de Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Este închis la Aiud, la „politici”. Este eliberat în 1964, în urma decretului de desfiinţare a noţiunii de deţinut politic (o cosmetizare – n. a.).
Fila 13 a Dosarului de Urmărire Informativă 1450 volumul 1: Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia VII cere Direcţiei Securităţii Bucureşti investigaţii asupra „numitului Anania Valeriu” la 17 noiembrie 1956. Din „surse ocazionale” aflăm că „Este un element cu un bogat bagaj cultural ocupîndu-se de scrieri şi compoziţii literare. /. . . . . . . / Se află în bune relaţii cu Andrei Scrima, bibliotecar la patriarhie, frate de mănăstire, /. . . . . . /, cu artistul Nicolae Brancomir de la Teatrul Naţional I. L. Caragiale, Bucureşti, cu compozitorul Ion Dumitrescu, Laureat al Premiului de Stat, cu regizorul Ion Şahighian şi Mihai Zirra, cu scriitorul academician Tudor Arghezi, cu Teoctist Arăpaşu consilier la patriarhie, legionar notoriu, cu mitropolitul Craiovei Firmilian, fost legionar, cu mitropolitul Valerian Zaharia de la Oradea, fost legionar /…/.”

A fost de-a dreptul comod pentru Securitate şi pretextul implicării părintelui Anania în greva anticomunistă şi antimonarhică de la Cluj din 1946 pentru a-i fabrica, pentru totdeauna, eticheta politică de legionar. O acuză politică complică întotdeauna şi adaugă ani grei pedepsei la temniţă. Socotindu-l compromis din acest punct de vedere, Securitatea începe, în 1956, o complexă urmărire pentru a-l şantaja în scopul tentativei de racolare. Să urmărim documentele.
La fila 18 a DUI 1450, volumul 1 găsim actul prin care se confirmă, la 30.X.1956, tentativa de racolare, pe baza unor materiale „compromiţătoare”: „Direcţia Securităţii Bucureşti către Ministerul Afacerilor Interne/ Alăturat înaintăm un material compromiţător compus din 22 de file, aparţinînd numitului Anania Valeriu Vartolomeu./ Înaintăm materialul întrucît din verificările făcute de noi la A. S. rezultă că este luat în lucru de dumneavoastră prin dosarul individual nr. 261”. Adnotare marginală „Cu acest material transmis de la raionul Bălcescu vroiau să-l recruteze fără scop precis şi cu simţ de răspundere.” Semnat indescifrabil.
La fila 26 a aceluiaşi dosar găsim adresa din 26 septembrie 1957, cel mai probabil din partea Direcţiei Securităţii Regiunii Autonome Maghiare, către Direcţia Securităţii [Statului]: „Rugăm să dispuneţi identificarea numitului Anania Valeriu (sic!) /……/ Identificarea ne este necesară pentru a vă putea trimite materialele compromiţă toare ce posedăm asupra numitului./ Şeful direcţiei Locotenent colonel Kovacs Mihai/ Şeful Serviciului III Locotenent Major Szocs Andrei.”.
Mai cităm, fragmentar, din diferite documente. Fila 30: „Serviciul de Siguranţă al Judeţului Mureş – Biroul Informaţiuni – Dosar personal al numitului Anania Valeriu, preot ortodox, domiciliat în Topliţa, Judeţul Mureş”. Fila 48: „Inspectoratul regional al Poliţiei Cluj – Serviciul Poliţiei de Siguranţă/……/3 februarie 1947. / Confidenţial/ Către Chestura Poliţiei Cluj/ Avem onoarea a vă trimite mai jos în copie o notă informativă rugîndu-vă să binevoiţi a dispune verificarea comunicîndu-ne rezultatul cît mai urgent posibil/…/ Copie/ Notă informativă/ Suntem informaţi că a venit la Cluj călugărul Anania Valeriu, autorul şi instigatorul grevei studenţeşti din anul trecut (1946 – n.m.) /… / Domnul profesor Papilian [Victor] a invitat la domnia sa pe susmenţionatul călugăr şi a aranjat să fie admis să dea examenele/… /.” Fila 49: „Direcţiunea Regională a Securităţii Poporului Cluj/…/ 28.02.1950/ Către Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului Bucureşti/… / Anania Vartolomeu a fost preşedintele tineretului universitar PNŢ Maniu şIuliuţ din Cluj şi capul grevei studenţeşti din Cluj, în anul 1946 – 1947 cînd a şi dispărut şi din informaţiuni ar fi fost adăpostit în Mănăstirea Topliţa – Mureş/. . . . .. / Colonel de Securitate Patriciu Mihai/ Locotenent major de Securitate Gheorghe Breiner”.

Ne întoarcem la documentele din DUI 1450 ACNSAS, volumul 1 fila 71. Securitatea avansa în urmărirea tot mai strînsă a preotului ale cărui activităţi trebuiau anihilate, oricare ar fi fost acelea. Referatul din 5 octombrie 1956 relevă: „La sfîrşitul lunii iulie a. c. s-a cerut prin ordin verbal de către tovarăşul Locţiitor Ministru Pintilie Gheorghe (Pantiuşa – n.m.) o notă privind activitatea legionară desfăşurată de ierodiaconul Anania Valeriu (Vartolomeu) bibliotecar la Patriarhie /. . . . . . /
La data de 16 august a. c., nota cerută a fost înaintată Cabinetului împreună cu dosarul cu materiale din care rezultă activitatea duşmănoasă desfăşurată de Anania Valeriu şi care e urmărit de noi prin acţiune informativă. Din cauză că în notă nu am specificat cînd şi de către cine a fost cerut acest material, tovarăşul Ministru Drăghici Alexandru a pus rezoluţia: «şi ce este cu el».
La întîlnirea din 3 octombrie a. c. agentul «Dumitrache» ne semnalează că într-o discuţie profesională patriarhul i-a spus că Anania Vartolomeu urmează să plece în cursul acestei săptămîni în Bulgaria şi de acolo în oraşul Helki din Turcia pentru a studia unele probleme bisericeşti. Patriarhul a precizat că Anania [Vartolomeu] are deja formele făcute.
Întrucît Anania Vartolomeu este urmărit prin acţiune informativă, fiind suspect că ar desfăşura activitate legionară, noi nu suntem de acord ca susnumitul să plece din ţară.
Anexăm alăturat nota şi dosarul din care rezultă că cel de mai sus este un element ostil regimului nostru.
Locotenent Şef Direcţie,
Locotenent colonel Zambiti H”.

Un document şocant este cel prin care, la 14 decembrie 1954, Direcţia Regională Bucureşti Ministerul Afacerilor Interne răspunde unei cereri a Direcţiei III: „La ordinul dumneavoastră din 16 noiembrie 1954 prin care cereţi materialul ce priveşte pe numitul Anania Vartolomeu, raportăm:
Serviciul «C» din Ministerul Afacerilor Interne cu ordinul nr. 0055951 ne-a trimis 16 dosare care conţin un număr de 18. 000 de file.
Întrucît nu avem nici un indiciu unde am putea găsi materialul ce priveşte pe susnumitul şi în acelaşi timp nu dispunem de personal pentru a consulta cele 18. 000 de file, rugăm a delega un tovarăş ofiţer care să consulte întregul material şi extrage ceea ce vă interesează.
Şeful Direcţiei Regionale
Şeful serviciului
General maior A. Stancu
Căpitan N. Sidea”

Mergînd înapoi pe firul timpului (se poate observa aşezarea documentelor în dosar, în ordine descendentă din punctul de vedere al cronologiei), ajungem la urmărirea informativă a părintelui Anania, ca decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. Întreg contextul este halucinant, dacă urmărim fila 99 a dosarului de urmărire informativă 1450 volumul 1, ACNSAS: „Republica Populară Română/ Ministerul Afacerilor Interne/ Direcţiunea Generală a Securităţii/ Regiunea Argeş/ 2 februarie 1952/ Către Direcţ inea Generală a Securităţii Statului/ La ordinul dumneavoatră/… / din 19 octombrie 1951 raportăm că în ziua de 15 ianuarie 1952, în sala de conferinţe a Institutul Teologic din Curtea de Argeş a avut loc deschiderea celei de-a XII a serii de cursuri misionare, care va dura pînă la 15 martie 1952.
Conferinţa a început la orele 11,30 unde a luat parte Mitropolitul Olteniei Firmilian, profesorul Justin Moisescu din Bucureşti, împreună cu un inspector din Ministerul Cultelor şi toţi preoţii care urmeză aceste cursuri
La deschiderea conferinţei a vorbit decanul Institutului, Anania Vartolomeu, preotul Diaconescu, din partea preoţilor cursanţi, protopopul Petre Topologeanu şi tovarăşul Rizoiu Ioan din partea raionului Partidului Muncitoresc Român şi Mitropolitul Firmilian.
După ce a terminat de vorbit Mitropolitul Firmilian, a luat cuvîntul tovarăşul Rizoiu Ioan, şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Raionului Partidului Munmcitoresc Român Curtea de Argeş, care a afirmat următoarele:Biserica şi acţiunea Partidului luptă pentru acelaşi scop şi că este greşită părerea că biserica este o piedică în munca Partidului şi că el însuşi a fost educat de biserică pînă la 18-20 de ani cînd a plecat militar – şi pînă a plecat militar el a cîntat într-un cor bisericesc din comuna natală şi că biserica a fost mult timp focarul de educare al poporului nostru muncitor.
Menţionăm că aceste cuvinte le-a spus în faţa tuturor preoţilor care asistau.
Numitul Rizoiu Ioan fost semnalat la Regiunea Partidului Muncitoresc Român.

Maior de Securitate N. Briceag
Căpitan de Securitate I. Popescu”.

Cîteva fragmente de documente din perioada urmăririi la Curtea de Argeş sunt concludente pentru evoluţia situaţiei părintelui Bartolomeu Anania, tot mai mult aflat în vizorul Securităţii. Rapoartele în cauză sunt şi mostre de agramatism cras ale ofiţerilor operativi. Iată, fragmentar, nota din 13 decembrie 1951, de la fila 105 a dosarului: „Biroul Raional de Securitate Curtea de Argeş/Către Direcţiunea Regională a Securităţii Statului – Argeş –
Raportăm, spre ştiinţă următoarele: În ziua de 9 decembrie 1951, orele 12, a avut loc un concert al preoţilor în sala de cursuri a Institutului Teologic la Mănăstirea Curtea de Argeş. Acest concert a fost dat în vederea terminării cursului de preoţi (sic!) unde au fost invitaţi prin adrese şi conducă- torii organelor locale printre care şi Comandantul acestui Birou de Securitate. Pentru a se analiza felul cum decurge acest concert, a fost trimis şi un organ de al(sic!) nostru, îmbrăcat civil, care a constatat următoarele:
Concertul a început la ora anunţată, adică la 12, după ce a fost primit cu mare pompă Mitropolitul Olteniei Firmilian. Deschiderea a făcut-o printr-o cuvîntare rostită de Decanul Institutului Anania [Bartolomeu], care în această cuvîntare a arătat importanţa zilei de 25 decembrie, felul cum s-a născut Cristos şi că aceste miresme zămislite de intelectualii ţării Româneşti (sic!)au fost zămislite încă de la punerea stăvilirei (sic!) Poporului Român şi au fost redate din generaţie în generaţie ca un caracter naţional (sic!) specific ţării noastre, acestea au fost cuvintele sale de exprimare (sic!).
În întreaga cuvîntare a sa nu a reamintit nimic în legătură cu însemnătatea acestor cursuri preoţeşti ci pur şi simplu a căutat să arate maselor din sala care era arhiplină, că în acest sens ei să nu uite de Hristos Mîntuitorul care i-a mîntuit şi izbăvit de păcate, care astăzi stă deadreapta (sic!) tatălui şi care este cu fiecare ins în parte şi judecă pe toată lumea, atît pe cei vii cît şi pe cei morţi, în viaţa (sic) vecilor Amin.
După terminarea discursului său a început programul coral, în care interval al acestui program, a vorbit puţin şi preotul Gala Galaction /. . . . . . . . /.
A mai arătat (Gala Galaction n.m.) că tovarăşii lui de la Bucureşti îl obligă să scrie şi să muncească alături de ei, însă el fiind bătrîn nu mai poate, bătînd apropouri (sic!) că dacă el munceşte, aceasta mai mult forţat, aşa se înţelege după cum s-a exprimat el (sic!).
Ca încheiere a arătat căci (sic!) creştinismul se pregăteşte ca să treacă cu vîrsta (sic!)în împărăţia Domnului cea de veci, unde acolo (sic!) va trăi mai bine, după care s-a închinat «În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh Amin.» /………/ Faţă de cele de mai sus vă rugăm să dispuneţi.
Locotenent de Securitate Alman Chirilă”.
În sfîrşit, documentele ce urmează sunt rapoarte referitoare la înaltul ierarh cît şi la mediul în care evolua. La fila 108, raportul Direcţiei generale a Securităţii Statului, la 2 decembrie 1951 conţine o adresă trimisă Direcţiei Generale a Securităţii Statului, Regiunea Argeş: „Vă trimitem alăturat dosarul de suspect al Arhimandritului Vartolomeu Anania, care în prezent este asistent la cursurile teologice Curtea de Argeş. /……. / Vă rugăm să confirmaţi primirea dosarului.

Locotenent Colonel de Securitate Cuteanu Gheorghe
Locotenent Major de Securitate N. T. Grigorescu”.

La fila 109, Telegrama din 19 noiembrie 1951 a Direcţiei Securităţii Argeş către Direcţia Generală a Securităţii Statului – raportează că informatorul recrutat pe lîngă Părintele Anania [Bartolomeu] nu a obţinut material informativ de la „contranumit”, nici din partea „unor elemente duşmănoase” (personalul Institutului Teologic Curtea de Argeş de la contabil la bucătar – n.m.) ce urmează să fie verificate asupra „trecutului lor politic”.

Ne întoarcem în timp pe firul documentelor. Direcţiunea Regională a Securităţii Poporului Craiova trimite un raport, la 14 ianuarie 1949, Direcţiunii Generale a Securităţ ii Poporului – Bucureşti (fila 121): „Avem onoarea a vă raporta, deţinem informaţii privitoare pe numitul Vartolomeu Anania, călugă r, ce a fost pe timpul rebeliunii studenţilor din anul 1946 la Cluj, la care a luat parte şi din care cauză a fost expulzat din acel oraş, pentru fapte grave săvîrşite.
Cel în cauză în prezent deţine funcţia de Erodiacon (sic!) la Patriarhia Bucureşti, unde se camuflează pentru nu a fi identificat /. . . . . /.
Faţă de cele mai sus vă rugăm să binevoiţi a dispune măsuri de identificare a celui în cauză şi a fi pus în supraveghere, ca element ce este capabil de a săvîrşi orice faptă ostilă actualului regim.
Maior de Securitate Vistig Eugen

De interes documentar, „planurile de măsuri” ale aparatului represiv privind problemele sau persoanele importante ale epocii (vorbim, în special, despre anii ’50 – ’60 – ’70), sunt alcătuite periodic, în funcţie de gradul de interes faţă de problema sau de persoana urmărită de Securitate.

În cazul părintelui Bartolomeu Anania, interesul era mare, i se alcătuiesc, pe parcursul regimului comunist represiv, nenumărate planuri de măsuri ce se modificau lună de lună, trimestru de trimestru sau de la an la an, după cum o dictau „necesităţile” Securităţii. Pentru cunoaşterea uneia dintre modalităţile de urmărire organizată, consider necesară citarea fragmentară a „Planului de măsuri informativ – operativ trimestrial din perioada 1 aprilie – 1 iulie 1955 (fila 161):
„Obiect: Acţiunea informativă individuală Anania Vartolomeu
1) Stabilirea caracterului legăturilor lui Anania Vartolomeu cu stareţa Mănăstirii Viforîta – R. Veniamina
2) Culegerea de probe privind activitatea desfăşurată de Anania Vartolomeu după 23 august 1944 şi concretizarea acestora […]
3) Stabilirea legăturilor lui Anania Vartolomeu cu diferite elemente din ţară, în special călugări şi călugăriţe şi identificarea acelora care prezintă importanţă pentru noi.
Măsuri:
În scopul îndeplinirii celor de mai sus vom lua următoarele măsuri:
a) dirijarea informatorului «Teianu» cu sarcini precise în mediul lui Anania Valeriu, în special cu sarcina de a identifica toate elementele din afara Patriarhiei care îl vizitează pe Anania Vartolomeu.
Termen 15 aprilie a. c. răspunde locotenent major Curcă Gheorghe
b) definitivarea studiului lui Andrei Scrima şi întocmirea referatului cu propuneri
Termen 20 iunie – răspunde locotenent Atomei I.
c) se va cere Regiunii Ministerului Afacerilor Interne – Ploieşti a ne raporta noile aspecte ale legăturilor lui Anania Vartolomeu cu elemente din cadrul Mănăstirii Viforîta
Termen 5 mai a. c. răspunde locotenent Atomei I.
d) se va face o deplasare la Regiunea Ministerului Afacerilor Interne – Ploieşti, raionul Tîrgovişte, în scopul analizării posibilităţilor informatorului «Şarpe» de a fi dirijat în sensul de a deveni mijlocitorul legăturilor dintre stareţa Mănăstirii Viforîta R. Veniamina şi Anania Vartolomeu
Termen 25 mai 1955 – răspunde locotenent Atomei I.
e) informatorului «25 V» i se va trasa sarcina de a se apropia cît mai mult de Anania Valeriu în scopul de a-i capta încrederea
Răspunde locotenent I. Atomei – termen 15 aprilie a. c.
f) interceptarea secretă a corespondenţei tuturor persoanelor ce au legături suspecte cu Anania Vartolomeu
Termen 15 aprilie a. c. răspunde locotenent Atomei I.
g) consultarea materialului de la arhiva Regiunii Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti
Termen 25 aprilie 1955 – răspunde locotenent Atomei I.
h) întocmirea unei sinteze informative în care se vor face propuneri la conducere.
Răspunde locotenent Atomei I.
Termen 25 iunie 1955.”

În planul de măsuri din 26 februarie 1955 de la fila 161 a DUI 1450 vol. 1 ACNSAS, citim date biografice, din punctul de vedere al Securităţii, în „Planul de măsuri” ce îl are ca „obiect” pe Anania Vartolomeu: „În 1942 Anania Bartolomeu a intrat în monahism şi a devenit ierodiacon. Tot în acest an (luna iunie), a fost arestat pentru faptul că a ascuns arme şi material de propagandă legionară în podul Mănăstirii Antim din Bucureşti, însă la intervenţia fostului Patriarh Nicodim a fost pus în libertate. După puţin timp a fost din nou arestat şi încarcerat în lagărul de la Tg. Jiu ca activist legionar.
În 1946 Anania Vartolomeu a condus rebeliunea studenţească naţional-ţărănistă din Cluj, după care a dispărut, reapărînd din nou tot la Cluj, în 1947, de unde a fost arestat şi trimis sub pază la Mănăstirea Vrancei, unde i s-a fixat domiciliu obligatoriu. De la Mănăstirea Vrancea a fugit şi s-a ascuns la Mănăstirea Bistriţa […]
În 1948 patriarhul Justinian Marina l-a numit intendent la Palatul Patriarhal, inspector al mănăstirilor din ţară, iar mai tîrziu asistent la Institutul Teologic din Bucureşti.
În baza materialului de mai sus ce-l posedăm asupra numitului Anania Vartolomeu, din care reiese că ar desfăşura activitate contrarevoluţionară, în 1951 i s-a deschis dosar de urmărire informativă individuală pentru a stabili concret în ce constă activitatea duşmănoasă desfăşurată de susnumitul şi legăturile lui.
În vederea îndeplinirii sarcinilor acţiunii informative de la deschiderea ei pînă în prezent au fost luate următoarele măsuri:
– în 1951 a fost recrutat şi dirijat pe lîngă Anania Vartolomeu infomatorul calificat «Şarpe», însă acesta nu a reuşit să-i capteze atenţia. În iulie 1953 a fost recrutat informatorul «N» care era semnalat ca unul din sfătuitorii lui Anania.
Trecîndu-se la utilizarea acestuia s-a constatat că este de rea-credinţă şi astfel nu i s-au dat sarcini în legătură cu obiectivul pentru care a fost recrutat.
– au mai fost dirijaţi informatorii «Pană», «Marcu» şi «Matei».
– au fost interogate şase elemente că ar cunoaşte activitatea duşmănoasă a lui Anania Vartolomeu […]
Folosindu-se mijloacele de mai sus în cursul desfăşurării acţiunii informative s-a stabilit numai faptul că Anania Vartolomeu are manifestări duşmănoase la adresa regimului şi că are legături cu o serie de elemente fost legionare, atît din Bucureşti, cît şi din provincie. […].
În Bucureşti ne-a fost semnalat că are legături cu următoarele elemente:
– călugărul Băbuş Grigore – fost legionar
– călugărul Gherasim Bica – fost legionar
– inginer Anania Dumitru – frate, fost legionar
– Andrei Scrima, ajutorul lui Anania la bibliotecă, fost legionar şi alţii.
(Se înţelege că eticheta politică era fabricată la Securitate – n. a.)
Anania Vartrolomeu este un element ce se bucură de încrederea patriarhului, intervenind dese ori pe lîngă acesta pentru a promova în posturi mari elemente cunoscute cu activitate duşmănoasă. Astfel, datorită intervenţiei lui pe lîngă patriarh, Băbuş Grigore a fost numit spiritual la Institutul Teologic şi Scrima Andrei ajutor la bibliotecă.
Din partea Mitropolitului Firmilian Marin al Olteniei, Anania Vartolomeu se bucură de o încredere deosebită ş…ţ Legăturile dintre cei doi datează de cca 15 ani, Firmilian Marin fiindu-i profesor la seminarul central din Bucureşti.
În concluzie, din cele expuse mai sus rezultă că Anania Vartolomeu este un element ostil regimului nostru care, datorită trecutului său politic şi al activităţii sale din trecut, ne face să credem că nu este exclus faptul ca în prezent să desfăşoare activitate contrarevoluţionară. […]
Întrucît pînă în prezent nu se cunoaşte în ce constă activitatea contrarevoluţionară desfăşurată de Anania Vartolomeu, acţiunea trebuie dirijată pentru îndeplinirea următoarelor obiective:
1) stabilirea activităţii criminale şi a rolului pe care Anania Vartolomeu îl are în dirijarea activităţii duşmănoase dusă de călugări şi călugăriţe de la diferite mănăstiri şi în special de călugăriţele de la mănăstirea Viforîta
2) stabilirea caracterului şi legăturile dintre Anania Vartolomeu şi Firmilian Marin (urmărit prin acţiune informativă), precum şi cu celelalte elemente
3) culegerea de probe privind activitatea desfăşurată de Anania Vartolomeu după 23 august 1944 pînă în prezent.
Pentru îndeplinirea sarcinilor de mai sus ne propunem a lua următoarele măsuri:
a) va fi pus (sic!) în studiu, în vederea recrutării, Andrei Scrima şi Băbuş Grigore, prieteni intimi ai lui Anania Vartolomeu, foşti legionari.
b) dirijarea informatorului «Teianu» pe lîngă Anania Vartolomeu, în scopul stabilirii elementelor cu care Anania Vartolomeu întreţine legături şprecumţ şi natura acestor legături.
c) interceptarea corespondenţei
d) prin informatorul «Şarpe» care a fost marşrutizat la Regiunea Ploieşti în acţiunea de grup dusă împotriva călugăriţelor de la Mănăstirea Viforîta se va stabili în ce constă dirijarea activităţii duşmănoase a călugăriţelor la susnumita mănăstire de către Anania Vartolomeu.
e) prin Regiunea Ministerului Afacerilor Interne Piteşti se va stabili cine face legătura dintre Anania Vartolomeu şi călugăriţele de la Mănăstirea Bistriţa, caracterul acestor legături […]
Dacă în urma folosirii acestor măsuri se va dovedi că Anania Vartolomeu nu desfăşoară activitate duşmănoasă organizată, se va trece la întocmirea unui studiu detaliat asupra susnumitului şi se va cere aprobarea pentru a fi recrutat.
Anania Vartolomeu va fi util în munca informativă întrucît calităţilor sale şi posibilităţilor de informare pe care le are pe lîngă Firmilian Marin şi patriarhul Justinian Marina precum şi pe lîngă alte elemente urmărite pentru activitate duşmănoasă, va putea îndeplini o serie de sarcini ale acestor acţiuni.
Locotenent Atomei I.”

Părintele Bartolomeu Anania va fi „prins” pentru delaţiuni, în condiţii de detenţie, în 1959, în arestul Securităţii din Ploieşti, după procesul politic ce i-a fost intentat, în împrejurări tulburi, în care monahul, închis singur într-o celulă, mai mult ca probabil drogat (se cunoaşte practica din închisorile politice de a se introduce în lichide substanţe halucinogene pentru simplificarea procedurilor de anchetare care, sub tortură, durau mult prea mult), dă informaţii scrise. A fost racolat ca informator, în 1963, în condiţii de detenţie (categorie exceptată de la legea CNSAS). Monahul mărturiseşte aceasta în celebrul său „Jurnal”. Este deja binecunoscută această mărturie scrisă din, de-acum, celebrul său „Jurnal”: „[…] pe măsură ce scriam, creştea în mine un fel de poftă de a spune, de a mărturisi, de a-mi descărca sufletul şi năduful, de a denunţa, de a nu lăsa să-mi scape nici un amănunt. Mai mult, îmi răsturnasem perspective şi, de unde pînă unde aici mă dominase tendinţa de a-mi apăra prietenii şi a pune cît mai puţin pe seama lor, acum simţeam un fel de voluptate să le descopăr fapta şi atitudini care-i calificau drept adversar ai regimului. Pornirea aceasta – căci era pornire – m-a stăpînit şi în ziua următoare, şi-mi aminteam nu numai de Firmilian şi Valerian Zaharia, foşti legionari şi deveniţi arhierei ai Sinodului –, ci şi – cu mai multă mîhnire – de mitropolitul Tit Simedrea, fost al Bucovinei, om care nu făcuse politică, dar, în spusele mele, era autorul unor ectenii speciale antisovietice, pe care le difuzase în timpul războiului din Răsărit […] Pe episcopul Teoctist Arăpaş îl văzusem odată plîngînd la mormîntul lui Ştefan cel Mare şi-i denunţam acum lacrimile ca pe o mărturie a sentimentelor lui naţionaliste şi reacţionare. Scriam, scriam şi nu mă opream şi mă miram de mine şi continuam să scriu, prins de un fel de furie împotriva tuturor celor ce erau atunci liberi, în timp ce eu zăceam în puşcărie. Scriam ca un apucat, ca un posedat, devenisem rău. Eram, pînă la un punct, conştient de ceea ce făceam, dar simţeam o plăcere dureroasă de a-mi biciui, astfel, conştiinţa şi de a săvîrşi o nelegiuire împotriva propriei mele naturi. În noaptea aceea nu puteam dormi, mă gîndeam la ceea ce aş putea scrie în ziua următoare. Deodată m-a săgetat o întrebare: Ce se întîmplă cu tine? […] De ce te repezi cu atîta furie împotriva unor oameni pe care-i stimezi şi-i iubeşti? […] O umbră mi s-a luat de pe ochi; descopeream că întotdeauna fusesem scos din celulă foarte devreme dimineaţa şi întotdeauna mi se adusese cafeaua în camera de anchetă […] Auzisem fără să cred prea mult – că Securitatea obişnuieşte să pună, în mîncare, unor deţinuţi, droguri de «sinceritate» care îi face să-şi schimbe psihologia şi să declare tot ce ştiu. […] În ziua următoare am început să-mi amintesc lucid ceea ce scrisesem mai înainte; mă prindea mirarea, ruşinea şi scîrba de mine însumi – aveam mustrări de conştiinţă. […]”.

Părintele Bartolomeu Anania fusese drogat cu scopolamină, substanţă halucinogenă folosită frecvent în închisorile comuniste pentru a dezlega limba deţinuţilor politici. Oroarea se petrecuse în arestul Securităţii din Ploieşti (unde era comandant Mauriciu Ştrul) în mai sau iunie 1959, la scurtă vreme după procesul penal intentat monahului.

Să urmărim, fragmentar, urmărirea informativă (din anii 1963 – 1964), a părintelui Bartolomeu Anania, la Aiud, în condiţii de detenţie politică. Astfel se deschide volumul 2 al dosarului de urmărire informativă 1450, fila 1: „Ministerul Afacerilor Interne, Unitatea Militară 0622 Aiud (1963-1964 – n. m.). / Caracterizare privind pe deţinutul Anania şBartolomeuţValeriu din Penitenciarul Aiud […] Prin sentinţa nr. 493/1959 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat la 25 de ani M. S. (muncă silnică n. a.) pentru crimă de uneltire […] iar prin Decretul 2180/1959 al Tribunalului Militar Regiunea II Bucureşti sentinţa a rămas definitivă.
Pedeapsa a început la 13 iunie 1958 şi expiră la 6 iunie 1983 […]
Nu a mai fost condamnat.
În detenţie, pînă în 1963, s-a menţinut pe o poziţie de ostilitate faţă de regimul nostru, iar în munca cultural educativă a avut rezerve. […]
În prezent este folosit la muncă interioară unde depune un deosebit interes.
Starea sănătăţii TBC stabilizat.
Propun graţierea lui de restul pedepsei
Şeful unităţii,
Colonel Gheorghe Crăciun”.

Tot aici găsim relatări despre scriitorii Francisc Păcurariu, Radu Gyr, Ion Caraion, Mihu Dragomir, precum şi discuţii despre scriitorii tineri din acele timpuri.

Revenind la „Planurile de acţiuni şi de măsuri”, ele relevau, odată cu fiecare etapă de timp, noutăţi în conceperea schemei de supraveghere a urmăritului.
O informaţie importantă pentru biografia părintelui Bartolomeu Anania o aflăm la fila 167 a volumului 1 din DUI 1450 „Anania Valeriu se ocupă de unele scrieri (!) împreună cu scriitorul Luca Ioan (Ion Luca – n. m.) din Bucureşti.
Se va lua legătura cu serviciul 7 în scopul de a obţine unele date despre Ioan Luca prin agentura lor.
Se va cere (sic!), de asemeni, relaţii de la Direcţia 7 cu privire la scriitorul Ion Luca pentru completarea materialului necesar pentru a se trece la recrutarea lui în mediul lui Anania Valeriu.”.

În aceşti ani se recrutează, din imediata apropiere a monahului, nenumăraţi informatori sau, cel puţin, se încearcă tentative de racolare care eşuează. Într-o notă din 21 octombrie 1953 avînd ca „obiect, stadiul acţiunii informative Anania Vartolomeu” se sesizează:
„În 1951 s-a primit semnalare verbală (nu rezultă din dosarul de acţiune informativă, nici cine a dat semnalarea şi nici cine a primit-o) că Anania Vartolomeu ar duce activitate în cadrul unei organizaţii subversive. În urma acestui fapt, la 30 martie 1951 s-a trecut, din ordin, la deschiderea dosarului de acţiune informativă. […]
La începutul anului 1953 a fost pus în studiu în vederea recrutării Andrei Scrima, ajutor bibliotecar la patriarhie. Din studiu a rezultat că este un element care nu prezintă încredere în munca noastră.” (fila 176, volumul 1 DUI 1450).
La fila 185 citim următoarea notă (sesizare), din 11 mai 1953:
„Prin mai multe surse informative, legionarul ierodiacon Anania Vartolomeu ne-a fost semnalat că ar avea legături cu o organizaţie subversivă.
Măsuri luate
– Au fost dirijaţi informatorii «Pană», «Marin», «Florică», «39» şi «Matei»
– În cursul anului 1951 a fost pus în studiu studentul teolog Mărgăritărescu Şt. Dumitru
– S-a dat ordin în iulie 1951 Regiunii [M. A. I.] Vîlcea de a fi supravegheat Anania în timp ce îşi va petrece concediul în aceste regiuni.
– În timp ce Anania a fost numit decan la Institutul Teologic Curtea de Argeş, s-a dat ordin Regiunii Argeş a realiza o pătrundere în mediul acestuia şi să ne raporteze lunar rezultatele obţinute. […]
– În luna ianuarie 1953 a fost pus în studiu numitul Scrima Andrei.
– În august 1950 Anania Vartolomeu a fost numit în postul de asistent universitar la Institutul Teologic din Bucureşti la Catedra de Istorie a Bisericii Universale.
La 18 februarie 1951 Anania Vartolomeu a ţinut o cuvîntare la Mănăstirea Antim unde, între altele, a afirmat: «Sunt oameni care se înalţă contra lui Dumnezeu şi chiar adoptă o formă de luptă contra lui Dumnezeu.» […]
În aprilie 1951 Anania Vartolomeu îşi manifestă regretul pentru moartea scriitorului Lucian Blaga (care va muri peste 10 ani! – n.m., I.D.) cu care a fost coleg în timpul studenţiei sale de la Cluj şi care, după afirmaţia lui Anania Vartolomeu, exprima în scris foarte bine sentimentele româneşti.
La 25 aprilie s-a ţinut la Institutul Teologic un meeting pentru întîmpinarea lui 8 mai (30 de ani a «sic!» PCR) la care Anania Vartolomeu a refuzat să ia parte.
La 8 mai 1951 după terminarea studiului complect (sic!) a studentului Mărgăritescu Şt. Dumitru s-a trecut la recrutarea sa, după care a fost dirijat în mediul lui Anania.
În iunie 1951 Anania Vartolomeu a ţinut o predică la biserica Mănăstirii Antim, tot în sensul predicii ţinute în 18 februarie 1951.
În martie 1952 Anania Vartolomeu a fost scos din funcţia de decan al secţiei a (sic!) Institutului Teologic de la Argeş şi numit bibliotecar la Palatul Patriarhal. […]
În funcţia de bibliotecar, Anania Vartolomeu cumpără foarte multe cărţi pentru biblioteca Palatului Patriarhal de la diferite elemente cu trecut dubios […] cum a fost cazul numitului Mica, fost director de cabinet al fostului ministru antonescian, I[Ion]Petrovici.”. O altă notă informativă de interes major pentru studiul istoriei recente, afirmînd încercarea unui grup de preoţi de a provoca autonomia bisericii (chestiune imposibilă în regimul comunist): „Nota a fost primită de locotenent major Dinu Petre de la agentul Gavrilescu Dan/ Am primit informaţia că din imediata apropiere a patriarhului Justinian au fost arestaţi cîţiva preoţi bănuiţi – învinuiţi – că ar fi organizat un fel de titoism bisericesc, adică, biserica să se conducă singură, de la sine, fără controlul statului.
Că Patriarhul Justinian ar fi trimis în India un călugăr misionar (Andrei Scrima – n. m.)cu recomandare stăruitoare şi care călugăr ajuns în India s-a pus în slujba imperialiştilor defăimînd Republica Populară Română. Acest călugăr a purtat corespondenţă cu cîţiva prieteni intimi ai preotului Teofil Pandele, pictori (zugravi de biserici – n. a.) care pictau biserica Mănăstirii Sf. Scaun şi care acum sunt arestaţi. […]”.
Destinul îl salvase pe părintele Andrei Scrima. Fiind în India, nu a putut fi inclus şi condamant de către autorităţile comuniste în grupul preoţilor de la Mănăstirea Antim (Lotul Rugului Aprins). El nu s-a mai întors în România decît în 1996, unde a rămas definitiv şi unde şi-a dat obştescul sfârşit…
La fila 153 a volumului 2 a DUI 1450, în „Nota strict secretă privindu-l pe Anania Vartolomeu” se preconizează trimiterea lui în justiţie ca participant la activitatea preoţilor ce alcătuiseră Asociaţia Rugul Aprins al Maicii Domnului: „[…] Ministerul Afacerilor Interne/ În anii 1948 – 1958 Anania Vartolomeu a întreţinut legături subversive cu preoţii călugări: Sandu Tudor, Benedict Ghiuş, profesorul Mironescu Alexandru (toţi arestaţi la Ministerul Afacerilor Interne) şi alte elemente duşmănoase, activînd subversiv, avînd mai multe întîlniri unde a dus o intensă activitate de agitaţie contrarevoluţionară şi defăimare a regimului democrat popular din Republica Populară Română. […]. Pentru faptele stabilite în anchetă şi probate pînă în prezent poate fi trimis în justiţie şi să fie condamnat, însă ancheta lui este în curs urmînd să se stabilească întreaga sa activitate criminală şi legăturile subversive pe care le-a avut.”

Volumul 2 al DUI 1450 ACNSAS cuprinde, de aici încolo, urmărirea informativă a obiectivului „Văleanu”, a părintelui Bartolomeu Anania ca trimis de către Patriarhia Română ca preot misionar în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii, chestiune de care ne vom ocupa într-un documentar de sine stătător, după cum am afirmat la începutul acestui documentar.

În sfîrşit, în volumul 3 al DUI 1450, la fila 170, citim, pe verso, o caracterizare concludentă, din partea reprezentanţilor regimului represiv, un posibil portret. Citez fragmentar: „[…] Anania Vartolomeu este dotat cu o inteligenţă remarcabilă, o cultură generală bogată, iar din punct de vedere teologic este cotat drept teolog de bază al ortodoxiei româneşti. Anania Vartolomeu are o fire impulsivă şi instabilă. Anania Vartolomeu este lucrat prin DUI.
Locotenent major Mărgineanu Florin.”
Închei, deocamdată aici, o parte a documentarului despre Părintele Bartolomeu Anania. Voi continua incursiunea documentară în dosarele sale de Securitate în viitorul apropiat.

Un documentar de
Ioana Diaconescu

Dosar: România literară (I si II – PDF nr 10 și 11, 2012)
Foto: Makara Lehel
Video: BartolomeuAnania.blogspot.ro
Vedeti si Fundatia Bartolomeu Ro

Sursa: http://www.marturisitorii.ro/2015/01/31/testamentul-si-dosarul-de-securitate-al-parintelui-bartolomeu-anania-18-martie-1921-31-ianuarie-2011/

Categoria: Articole

Cautare:

Testamentul şi Dosarul de Securitate al Părintelui Bartolomeu Anania

Vizualizari: 399

Id: 3619

Imagine:

Iisus-Hristos
Sfintii zilei
Cauta

cuvant:

Stiri ortodoxe
Invitatie colaborare

Cei doritori sa participe la dezvoltarea acestui site sunt rugati ne contactaze prin formularul de contact sau la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).

Contact Us


Recomandari:
Resurse ortodoxe: www.resurse-ortodoxe.ro - Contine o bogata colectie de resurse ortodoxe audio/video/text: predici, rugaciuni, carti, conferinte, icoane, filme.
Agentia de stiri "Noutati ortodoxe": www.noutati-ortodoxe.ro - Ofera stiri si informatii din viata bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferinte, aparitii editoriale. Stirile pot fi preluate si de alte site-uri prin intermediul unui script.
Maica Domnului: www.maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.