Traiesc cu teama de observatii

Odată, eram mâhnit din cauza a nişte observaţii și mustrări pe care le primisem, fără să înţeleg în sinea mea că eram de vină.

- De ce, Părinte, mă tot mustră întruna? Zilele astea, Bătrânul îmi face observaţie pentru toate fleacurile. Mereu primesc lovituri, tocmai când cred că am făcut bine, şi mă întristez foarte. Trăiesc mereu cu teama că în orice clipă o să mă mustre iar.

- Măi, toate acestea sunt să te sfinţească, iar tu le dai cu piciorul? Ce zici că-ţi spune Bătrânul tău?! Să fi stat tu la Kavsokalivia! M-a luat odată aşa un dor de părinţi şi le-am spus şi Bătrânilor mei. Prima dată, m-au întrebat: "Cum te simţi, copilul meu?". "Bine, dar sunt foarte trist". "Bine, măi, dar pe noi ne-ai întrebat dacă suntem mulţumiţi?". "Mă iertaţi! Totuşi, eu mă simt foarte nemulţumit. Mă rog lui Hristos să mă îndrept, ca să fiţi şi cuvioşiile voastre mulţumiţi". Pe drum, nu aveam binecuvîntare să vorbesc cu nimeni. Doar "Binecuvîntaţi!" şi-atît... Mai tîrziu, am aflat că erau foarte aspri. Nimeni nu rezista lângă ei, toţi plecau. Mie, însă, mi s-au părut buni. Şi mă mîhneam că nu aveam greutăţi de înfruntat.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău. pp. 195-196)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: