Tu nu oamenilor te rogi, ci lui Dumnezeu, Care este pretutindeni si Care te aude inainte de a fi glasuit

Eşti oare îndurerat cu sufletul? Atunci nu poţi să nu şi strigi, pentru că firesc este pentru cel foarte îndurerat, precum am spus, aşa să se roage şi să ceară. De aceea şi Moise, fiind îndurerat, s-a rugat aşa, şi durerea lui a fost auzită. Şi de aceea i-a zis Dumnezeu: «Ce strigi către Mine?» Şi Ana, iarăşi, şi-a împlinit tot ce şi-a dorit, glasul ei neauzindu-se, pentru că inima ei striga. Iar Abel nu în tăcere oare se ruga? Că şi murind, sângele lui slobozea glas mai luminat decât al unei trâmbiţe. Suspină dar şi tu precum acel sfânt Moise. Nu te opresc! Rupe-ţi (după cum a poruncit Proorocul) inima ta, iar nu hainele! Cheamă-l pe Dumnezeu din adânc, pentru că zice: «Din adâncuri am strigat către Tine, Doamne». Scoate-ţi din adâncul inimii glasul, fă taină din rugăciunea ta”. Şi mai jos: „Tu nu oamenilor te rogi, ci lui Dumnezeu, Care este pretutindeni şi Care te aude înainte de a fi glăsuit şi cunoaşte gândurile încă nerostite. Dacă aşa te rogi, multă răsplată vei primi. Căci «Tatăl tău, Cel ce vede întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare». Şi în alt loc: „Şi pentru că El este nevăzut, vrea ca şi rugăciunea ta să fie astfel”.

Vedeţi, o, prieteni, că, după mărturia nebiruitului stâlp al Ortodoxiei, pe lângă rugăciunea cea rostită cu gura, este şi alta, tainică, nevăzută, fără glas din adâncul inimii înălţată către Dumnezeu, pe care El o primeşte ca pe o jertfa curată cu bună mireasmă duhovnicească, se bucură de ea şi se veseleşte, văzând mintea, care trebuie mai ales s-o închinăm lui Dumnezeu, unită cu El prin rugăciune. De ce dar asupra acestei rugăciuni mărturisită, cu gura lui Hristos, de Sfântul Ioan Gură de Aur vă înarmaţi cu hulă limba voastră, defăimând-o, clevetind-o, urând-o, batjocorind-o, lepădând-o şi ca pe un lucru oarecare spurcat îndepărtând-o, şi, scurt vorbind, nesuferind nici măcar să auziţi de ea? Spaimă şi cutremur mă cuprinde pentru un asemenea necuvântător început al vostru.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, volumul 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 173)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: