Tinichele trebuie să-mi bateţi, nu clopote

Părintele Paisie a vizitat odată o mănăstire de

Maici. Stareţa, fiind plină de bucurie, a adunat toată

obstea și a poruncit să tragă clopotele ca să-i facă o

primire de onoare. Dar Părintelui Paisie nu i-a plăcut

aceasta şi a spus oarecum supărat: „Maică Stareţă, ce

înseamnă aceasta? Tinichele trebuie să-mi bateţi, nu

clopote." (Mai demult oamenii loveau în tinichele,

atunci când voiau să dezonoreze pe cineva.)

Devenea aspru și i îi certa pe cei care voiau să-l

fotografieze, să-l înregistreze ori vorbeau despre el.

Atunci când îi arătau fotografii cu el, cerea, chipurile,

să le vadă şi le rupea. Casetele pe care unii le

înregistraseră în ascuns le lua şi le ardea în sobă.

Unuia care i-a cerut binecuvântare să scrie un articol

despre el i-a spus: „De ce te ocupi cu lucruri caraghioase? Numai de mine să nu te preocupi, nici să scrii ceva, dacă vrei să te primesc pe aici."

Odată, când Stareţul a aflat că un oarecare monah, pe care îl primea adeseori ca să-l ajute duhovniceşte, a inceput să vorbească despre el, i-a dat canon să nu mai vină Ia eI trei ani.

Pe când se afla la Suroti cineva I-a numit „sfânt",

Atunci Stareţul a început să plângă, Ce putea să facă?

Oricât s-ar fi străduit, nu mai reușea să trăiască în

ascuns, Dumnezeu voia să-l slăvească şi în această

viaţă, Aceasta este o lege duhovnicească. Cu cât

omul aleargă după umbra sa (după slavă), cu atât

aceasta fuge de eI, Şi cu cât se depărtează de ea, cu

atât aceea se apropie de el, Aceasta se întâmpla şi cu

Stareţul. »

† Ieromonahul Isaac, ucenicul Sfântului Paisie Aghioritul †

Categoria: Articole

Cautare: