Biserica ortodoxă se roagă pentru eretici, dar nu se roagă împreună cu ei

În Tradiția ortodoxă, raportarea la eretici este o chestiune de maximă seriozitate dogmatică și eclesiologică. Biserica, ca „stâlp și temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15), își manifestă iubirea pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei rătăciți, prin rugăciunea pentru luminarea și întoarcerea lor la adevăr. În același timp însă, Canoanele Apostolice și Sinoadele Ecumenice interzic rugăciunea în comun cu ereticii, deoarece aceasta ar implica o falsă mărturisire a unității credinței. Această dublă atitudine – rugăciune pentru, dar nu rugăciune împreună – constituie expresia echilibrului patristic dintre iubire și adevăr.

Însuși Mântuitorul a poruncit: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc” (Mt. 5, 44). Apostolul Pavel îndeamnă la rugăciuni „pentru toți oamenii” (I Tim. 2, 1), dorind „ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim. 2, 4). Aceasta fundamentează rugăciunea Bisericii pentru cei aflați în erezie sau schismă, ca Dumnezeu să le lumineze mintea și să-i aducă la „unitatea credinței” (Efes. 4, 13).

Canoanele Bisericii fac distincția între rugăciunea personală pentru eretici și comuniunea liturgică cu aceștia. Spre exemplu, Canonul 45 apostolic afirmă că „Episcopul, presbiterul sau diaconul care s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-ar îngădui să săvârșească ceva ca clerici, să se caterisească.” Această interdicție arată că rugăciunea liturgică este expresia comuniunii reale în credință și har; a te ruga împreună cu ereticii înseamnă a mărturisi în mod mincinos o unitate care nu există.

Sfinții Părinți au înțeles limpede această tensiune dintre iubire și adevăr. Sfântul Ciprian al Cartaginei scria: „Nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cel care nu are Biserica de Mamă” (De unitate Ecclesiae). El arată că rugăciunea în comun cu ereticii constituie o rupere de unitatea Bisericii.

Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 1, clasifică diferitele rătăciri – erezii, schisme și „grupări necanonice” – și subliniază că Biserica păstrează distanță dogmatică față de acestea, fără însă a înceta să cheme la pocăință pe cei rătăciți. Tot el, în Epistola 188, afirmă că „este o mare primejdie a da impresia de comuniune cu cei care s-au rupt de Biserică”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind din II Cor. 6, 14 („Ce însoțire are lumina cu întunericul?”), arată că nu este posibilă unirea rugăciunii celor credincioși cu cei care stau în afara adevărului: „Căci rugăciunea este semnul unității; iar unde nu este unitatea credinței, rugăciunea comună devine hulă".

Prin urmare, Biserica îmbină două dimensiuni aparent contradictorii: iubirea pentru eretici și delimitarea netă de erezie. Rugăciunea pentru ei exprimă dorința mântuirii tuturor, în acord cu voia lui Dumnezeu; refuzul rugăciunii comune exprimă fidelitatea față de adevăr și apărarea integrității credinței. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată în Ambigua acest echilibru: „Dragostea adevărată nu înseamnă a ceda în privința adevărului, ci a suferi pentru el și a-i chema pe ceilalți la el”.

Afirmația că „Biserica Ortodoxă se roagă pentru eretici, dar nu se roagă împreună cu ei” rezumă în mod fidel învățătura patristică și canonică. Aceasta nu este o atitudine de ură sau exclusivism, ci expresia iubirii discernătoare: iubire care dorește mântuirea tuturor, dar numai în adevăr, și adevăr care nu se transformă în cruzime, ci rămâne deschis către întoarcerea celor rătăciți.

Primirea unei credințe greșite sau refuzul adevărului de credință viciază însăși viața duhovnicească a omului. Lipsit de lumina adevărului revelat, ortodoxul își pierde statornicia și se deschide rătăcirilor, căzând din unitatea Bisericii și din lucrarea Harului. Părinții arată că erezia rănește sufletul mai adânc decât rana trupească, pentru că îl desparte de Dumnezeu, „singurul Adevăr” (Ioan 14, 6). De aceea, Adevărul nu este opțional, ci condiția esențială a mântuirii: fără el, comuniunea cu Hristos se destramă, iar credința devine o umbră lipsită de putere mântuitoare.

Pr. Claudiu Buză

Categoria: Articole

Cautare: