Cum sa procedezi ca sa dobandesti smerenia

Smerenia se dobândeşte în următorul chip:

Dacă aproapele se arată cu dispreţ faţă de tine, dacă te necăjeşte, ori te cleveteşte, ori te vatămă, încearcă să stingi în chip firesc revolta născută în inima ta, amintindu-ţi de păcatele tale cele ascunse şi vrednice de plâns, şi spune-ţi că trebuie să rabzi neplăcerile aproapelui tău, spre a te curăţa astfel de toată ticăloşia ascunsă întru tine. Iar prin această nevoinţă a ta, tu vei face dovada că însetezi să capeţi darul smereniei celei pline de har.

Dacă demonii încep să-ţi întindă curse, să se strecoare în gândul tău, să trezească în inima ta cele mai necurate dorinţe, să-ţi zugrăvească în imaginaţie cele mai ticăloase privelişti ori să te ajute să croieşti planuri de răzbunare, sau cum să răneşti, ori să păcătuieşti, nevoieşte-te cu rugăciune smerită să te împotriveşti acestor nevăzuţi ispititori, suspină din adâncul sufletului şi varsă mulţime de lacrimi! Aşa vei face dovada că, înaintea egoistei plăceri de sine, preferi smerita pocăinţă. Atunci Dumnezeu îţi va da smerenia cea plină de har, care îi va pune pe fugă pe demoni.

Dacă Însuşi Dumnezeu, în binecuvântata lui Pronie, te încearcă şi te povăţuieşte întru smerenie, îngăduind în viaţa ta diferite necazuri, nereuşite, boli, pedepse, pagube şi orice alt chip de suferinţă, adună-ţi toate puterile tale sufleteşti în a nu cârti împotriva Lui. Leapădă-te de toate întrebările cele trufaşe: „De ce mă ceartă Dumnezeu? Oare chiar aşa de mult am greşit?” Şi îmbrăţişează necazurile ca pe o răsplată meritată a păcatelor tale şi ca pe un leac plin de milostivire pentru nelegiuirile tale văzute ori ascunse! Atunci vei căpăta uşurare şi Dumnezeu îţi va da în dar smerita cugetare, în lumina căreia îţi vor deveni limpezi cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Orice mustrare, la început nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii (Evr. 12, 11).

Dacă vei proceda întotdeauna astfel, Dumnezeu, Care a îngăduit toate acestea spre a te povăţui întru smerita cugetare, îţi va preface ispitele tale, în lucru folositor pentru sufletul tău, învinuirile cele trufaşe ale celor din jur, în smerită conştientizare a propriei zădărnicii, răutăţile cele străine în virtutea ta, ispitele cele diavoleşti în nevoinţa ta, tulburările prin care ai trecut în trainică pace.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Smerenia. Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 71-73)

Categoria: Articole

Cautare: