Cum se tălmăcește cuvântul PARACLIS

,,Paraclis" e cunoscut, în română, ca având două sensuri: 1. O rugăciune ceva mai lungă decât cele obișnuite, adresată Maicii Domnului (cele două paraclise ale Născătoarei de Dumnezeu), ori, mai nou, unor sfinți. 2. O capelă de pe lângă o biserică (nu neapărat în apropierea ei).

Istoria paraclisului, ca rugăciune, ar fi una lungă, creștinul de rând fiind convins că un paraclis, ,,făcut" vreme de 40 de zile ,,la rând", îi poate rezolva o problemă de viață, fie aceasta cât de complexă.

Ce înțeles are însă cuvântul paraclis?

A enumera toate locurile din Noul Testament în care termenul dat e folosit, în grecește, cu sensurile avute, în parte, ar însemna de-a dreptul o lucrare puțin mai greu de parcurs.

,,Povestea" dată, pe scurt, ar fi aceasta. Termenul παράκλησις (paráklēsis) e format din παρά (para) - „lângă”, „alături” și κλῆσις (klēsis) - „chemare”, din καλέω (kaléō) - „a chema”. O „chemare lângă sine” - ca sens dintru început. O implorare, rugăminte. O chemare/rugăciune stăruitoare către Maica Domnului/un sfânt pentru a ne fi aproape/alături ,,la întristarea sufletului și la vreme de nevoie", o slujbă de cerere și ajutor (,,pentru chemare", mângâiere). Tot de aici, în greacă, παράκλητος (Paraklētos) - „Mângâietorul”/Duhul Sfânt (chemat și El la rugăciunile începătoare ale creștinului). - Discuția teologică, legată de Paraclet, ar necesia însă o abordare separată.

Cât despre paraclisul ca o biserică mai mică, o ,,anexă", o capelă - παρακκλήσιον/ παρακλήσιον (parakklḗsion) - sensurile au rămas unele discutabile - de la cel de ,,oratoriu privat", la cel de o biserică de mici dimensiuni, de pe lângă unele biserici mai mari, mănăstiri sau palate. Astfel, παρακκλήσιον (parakklḗsion) e analizat ca: παρά - „lângă”, „alături”; ἐκκλησία - „biserică”