Sarutul sufletului este sarutul Ingerilor in cer

Puțini ştiu, că în momentul când Domnul nostru Iisus Hristos a fost coborât de pe Sfânta Cruce pentru a fi înfășurat în giulgiu și pus în mormânt, pe cer a apărut un nor în formă de disc mare, în culorile curcubeului, care răspândea o lumină caldă și difuză. Acest nor s-a așezat deasupra gropii, iar din el vibra o melodie armonioasă ca un ecou îndepărtat, iar voci îngerești cântau ,,Osana "!Dar cea mai sfâșietoare scenă, povestește Sotirios Crotos, unul dintre cei șaptezeci de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul, s-a petrecut în momentul când Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a apropiat de trupul Fiului ei: ,,Mama Lui s-a apropiat, a îngenuncheat, și noi odată cu ea. Mă uitam la ea, o adevărată Maică a durerii. Câtă smerenie, supunere și ascultare la voia lui Dumnezeu, și în același timp câtă decență, demnitate și noblețe de regină, în imensa ei durere! Sufletul ei plângea.

Plânsul sufletului nu se manifestă material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamăt, dar este așa de puternic și de cumplit, că-ți spintecă inima în două.

Ea a băgat mâna peste giulgiu, pe la ceafă, și i-a ridicat puțin capul. S-a aplecat și a atins obrazul ei, de-al Lui. I-a dat sărutul sufletului! Sărutul trupului se face obișnuit pe buze. Sărutul sufletului este pură atingere de la obraz la obraz, este sărutul Îngerilor în cer. I-a pus capul la loc și s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan.

Categoria: Reflectii teologice

Cautare: