Mânăstirea Ianculeşti, Judeţul Prahova

- scurt istoric -

AŞEZARE  SĂTEASCĂ  ŞI  ZIDIRE  MÂNĂSTIREASCĂ

Mergând pe firul Văii Teleajenului, pe şoseaua ce duce spre Cheia şi Braşov (DN 1A), când aţi trecut de multişor de zona largă, de câmpie şi aţi pătruns în locul în care dealurile îngustează tot mai mult valea, la vroe 30 de km de municipiul Ploieşti şi aproape de Vălenii de Munte, se găseşte comuna Măgurele. De aici, îndrumaţi de un indicator, dacă v-aţi îndrepta spre răsărit, pe drum bun, asfaltat, către frumoasa comună Şoimari, aţi mai avea de străbătut nu mai mult de 20 de km, peste câmpuri înverzite şi peste coline dulci, cu oameni bine chivernisiţi, până la Mânăstirea Ianculeşti.

Având un pic peste 3000 de locuitori, comuna Şoimari este situată în zona colinară din estul judeţului Prahova şi are în componenţă satele Matiţa, Măgura şi Şoimari. I s-a cercetat puţin istoricul, dar tot ştim că a fost aşezare de moşneni, pomicultori şi crescători de animale, iar mai în vechime, de oameni iuţi şi pricepuţi ce se îndeletniceau îndeobşte cu prinderea şi îmblânzirea şoimilor pentru vânătoarea domnească.

LOC  DE  MÂNĂSTIRE  ŞI  DE  MÂNTUIRE

Neîndoielnic, locul ales pentru această ctitorie a fost unul binecuvântat, iar tu, bunule creştin care-ai sosit deja pe aici, ai simţit asta. Fără a fi un loc larg, ori foarte prielnic, această zăpodie binişor înclinată spre sud-est, spre dealul Ungureanului şi pârâul Lopatna, beneficiază pe toată durata zilei de mângâierea binefăcătoare a razelor soarelui şi este cuprinsă pe trei laturi de cute de deal împădurite cu foioase: carpeni, stejari, ulmi, paltini, arţari,  tei…

Schitul s-a fondat în anul 2005. Terenul a fost donat de către economist Eleonora Ianculescu şi de sora acesteia, jurist Ecaterina Ianculescu, care au dorit să dea uitării Ploieştiul, unde au trăit o vreme, pentru a se stabili în casa părintească, evlavioasele doamne fiind originare din satul Şoimari. Aşadar, în cinstea răposaţilor părinţi Victoria şi Bucur Ianculescu, din gând divin, venit prin anii ’90, cele două surori au socotit în chip cu totul de laudă, să împlinească o faptă bună, donând 32 de ha de teren agricol şi forestier. Aşa încât, după numele de familie al donatoarelor, lăcaşul a primit numele Ianculeşti.

După cuvenitele demersuri către autorităţi, în februarie 2001 s-a încheiat actul de donaţie dintre surorile Ianculescu şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Pentru fondarea lăcaşului, cele două surori au primit binecuvântarea duhovnicului lor, regretatul preot şi profesor de teologie Constantin Galeriu (1918-2003), apoi pe a Preafericitului întru pomenire Patriarh TEOCTIST (1915-2007), care, la sugestia donatoarelor, l-a desemnat cu cercetarea locului ctitoririi pe P.S. Teodosie, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Prin urmare, în vara anului 2001, Arhiepiscopia Bucureştilor a aprobat înfiinţarea acestui schit, aflat sub îndrumarea Arhim. Nicodim Dimulescu, stareţul Mânăstirii Crasna, judeţul Prahova. Pentru monahi, au fost vremuri de nevoinţă şi de trudă. Schitului i s-a hărăzit hramul Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie).

Începutul a fost anevoios, dar cu credinţă mare, muncă ţărănească, smerenie călugărească şi inimă boierească s-a răzbit peste obstacolele de tot felul. În iulie 2004, Î.P.S.Teodosie şi Pr. Vasile Ilie de la Protoieria Vălenii de Munte, au iniţiat demersurile către autorităţile locale ale comunei Şoimari. La 17 august acelaşi an, s-a început amenajarea celor 370 de metri ai căii de acces în urcuş de la drumul judeţean la viitoarea zidire. Atât drumul – făcut din plăci de beton armat – cât şi fundaţia bisericii de lemn, au fost amenajate prin contribuţia prefectului judeţului Prahova, ing. Georgică Diaconu. Prin grija Î.P.S.Teodosie şi a P.S. Episcop-Vicar Varsanufie Prahoveanul, a fost adusă o bisericuţă de lemn, donaţie a credincioşilor din comuna Lunca, jud. Hunedoara. Biserica a fost ridicată pe o fundaţie din beton-armat, sub îndrumarea ing.Cornel Popa, din aceeaşi comună şi cu aportul financiar al Î.P.S.Teodosie şi al dlui economist Marius Stoicescu. P.C.Arhim. Nicodim de la Crasna a donat catapeteasma, policandrul, analogul, scaunul arhieresc şi strana pentru cântăreţi, iar S.C.Electrica S.A. a asigurat gratuit racordarea la reţeaua electrică.

Mica biserică de lemn are formă de navă, fără abside laterale, cu pereţii din bârne, tencuite şi văruite la exterior în alb, cu ferestre mici şi intrarea spre miazăzi. Are o singură turlă, deschisă şi joasă, de formă pătrată, aşezată pe pronaos, în vârful căreia se află o cruce de lemn. Întrucât nu existau alte construcţii şi se perturbau slujbele, pentru amenajarea unui magazin de obiecte bisericeşti s-a adoptat soluţia arhitecturală a alăturării unei încăperi, în prelungirea bisericii, spre apus. Biserica are temelia de beton, cu zid făţuit cu piatră cioplită, iar acoperişul de şindrilă. Absida altarului este de formă trapezoidală. Câte două ferestre laterale, la care se adaugă una la altar, toate mici de formă pătrată, asigură o bună luminare. Lângă zidul de miazănoapte al bisericii, pe un suport metalic, a fost fixat un clopot, donat de Mânăstirea Crasna noii obşti de la Ianculeşti.

DESCHIDEREA OFICIALĂ – 17 aprilie 2005

Cu binecuvântarea P.F.Părinte Patriarh Teoctist, într-o atmosferă de sărbătoare, duminică, 17 aprilie 2005, la Ianculeşti s-a oficiat o Sf.Liturghie, săvârşindu-se astfel cu bună rânduială deschiderea oficială a mânăstirii, la care au participat mulţi credincioşi din satele vecine. În fruntea soborului de preoţi s-a aflat Î.P.S. Teodosie, arhiepiscopul Tomisului şi P.S.Ambrozie, episcopul Giurgiului, odinioară vieţuitori ai Crasnei, alături de care au slujit Arhim.Nicodim, Pr.Ilie Vasile şi preoţi din satele vecine. Ulterior, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr.162/ 14 iulie 2005, schitul a primit statutul mânăstire cu deplină autonomie. Stareţ a fost numit Ierom. Benedict Sbîrnău, provenit din obştea mânăstirii Crasna, unde a ucenicit sub atenta oblăduire a stareţului Nicodim, cel care l-a ales în această ascultare de o aşa înaltă responsabilitate.

În cursul anilor 2005-2006, prin contribuţia dlui Dragoş Păun, patron al S.C.Aplast S.R.L. Ceptura, judeţul Prahova şi a domnilor Mihai şi Laurenţiu Joiţa, de la firma Jovila Construct Ploieşti, în partea de apus şi de miazănoapte, s-au construit primele două corpuri de chilii şi o trapeză, care astăzi ni se înfăţişează aproape finalizate. De asemenea, prin râvna şi cu cheltuiala preotului Cristian Pruşan de la parohia Tătărani, jud.Prahova, în anul 2007 s-a realizat pictura murală a bisericii, în tehnica frescă, de către pictorii Adrian şi Nicoleta Voicu din oraşul Băicoi, iar mai apoi acelaşi preot a donat şi catapeteasma. Tot acum s-a hotărât ca mânăstirea să aibă şi un al doilea hram – Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie).

Alături de cei pomeniţi mai sus, în realizarea documentaţiei necesare înfiinţării, ne-am bucurat de sprijinul domnilor Romeo Hanganu, Marian Săniuţă, Vasile Trandafir Vădan, Andrei Badea, Cezar Pârvulescu, Marian Bucur, Marian Rus, Constantin Ivan, Constantin Dragomir, cât şi al Comisiei Judeţene şi Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar, precum şi al multor binevoitori creştini.

CU  GÂNDUL  CĂTRE  VIITOR

Tânăra şi mica obşte de şapte monahi (trei ieromonahi, trei monahi şi un frate), se află sub ascultarea Ierom. Benedict, zilnic săvârşindu-se Sfânta Liturghie şi toate slujbele, potrivit rânduielilor monahale ale vieţii de obşte. Pelerinilor participanţi la slujbele de duminică şi sărbătorile legale li se oferă masă într-un mic adăpost de vară sau în mica trapeză a mânăstirii. În Mănăstirea Ianculeşti nu se consumă carne. Cu ajutorul unor credincioşi evlavioşi s-a înjghebat un Altar de vară, unde se săvârşesc slujbele atunci când vremea permite. Mânăstirea are şi o gospodărie-anexă. În cei trei ani de la înfiinţare, Mânăstirea Ianculeşti a trecut prin mai multe etape de construcţie, astfel încât, anul acesta, de hramul Înălţării Sfintei Cruci, în timpul păstoririi Preafericitului Părinte DANIEL, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc târnosirea bisericii de către Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul.

Iată cum, bunul Dumnezeu a rânduit ca, pe aceste locuri aspre, alături de cuiburi de şoimi să se aşeze şi un sălaş de călugări. Pentru tânăra obşte de la Ianculeşti sunt vremuri de început, de trudă, de neodihnă, de alergătură şi de proiecte. Dar ce frumos este acest început în care osteneşti pentru Iisus Hristos! Să-i dorim Sfintei Mânăstirii Ianculeşti să înflorească în clădiri trainice şi frumoase, iar obştea monahală să sporească, dând slavă lui Dumnezeu, spre fala Bisericii Ortodoxe Române şi lauda ţării noastre, spre bucuria credincioşilor care-au îndrăgit acest nou lăcaş şi care vin din zi în zi în număr tot mai mare, bucurându-se de o bună primire, de frumoase slujbe, de alinare sufletească, de un loc în care se pot ruga.

,,Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri’’. Petre Ţuţea

Autor: FLORIN N. ŞINCA

MÂNĂSTIREA  IANCULEŞTI

Mânăstire de călugări, viaţă de obşte, 7 monahi

Stareţ: Protosinghel Benedict Sbîrnău

ADRESA: Comuna Şoimari, sat Şoimari nr. 603A, judeţul Prahova,

Cod 107560, tel.0244.416.432; 0244.416.461