A bătut la ușa ta Cineva

A bătut la ușa ta Cineva
Și n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopți stă un Om și plânge,
Fața Lui e numai răni, pieptul numai sânge!

Cine ești, Străin pribeag, cine ești,
De-al cui dor Tu pribegești?
Pentru cine Te-au brăzdat bice fără număr?
Ce povară Ți-a lăsat rana de pe umăr?

Eu sunt Robul ce slujesc tuturor,
Un Om al durerilor.
Nimeni plată nu Mi-a dat, numai spini și ură,
Numai roșii trandafiri pieptul Mi-l umplură.

Eu sunt Pâinea ce S-a frânt lumii-ntregi
Și sunt Vinul noii legi!
N-am venit să plâng în drum răni usturătoare,
Plâng pe cei ce pierd acum ultima chemare.

A bătut la ușa ta Cineva,
O, deschide-I, nu mai sta!
Nu-L lăsa să plece trist, poate niciodată
Mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată.