Când mergeai cu crucea-n spate

Când mergeai cu crucea-n spate,
Te urma popor,
Celor ce veneau în urmă,
Te-ai întors spre ei cu milă,
Zicându-le lor:

Nu mă plângeți voi pe Mine,
O, sărman popor,
Plângeți-vă voi pe voi,
Plângeți ai voștri copii,
O, sărman popor.

Că vor veni zile grele,
Când veți ferici
Pe aceia ce în viață
Niciodată pe-ai lor brațe
N-au purtat copii.

Dacă Eu, pomul cel verde,
Multe am răbdat,
Ce veți face voi odată
La ziua de judecată,
Pomul cel uscat?

Și veți zice munților:
„Cădeți peste noi!”
Dealuri, acoperiți-ne!
Nu putem răbda durerea
Zilelor de-apoi.

Dacă azi, în libertate,
Tu nu te silești,
Vor veni zile de groază,
Nu va fi timp de-ntoarcere
Să te mântuiești.

Scumpul meu Mântuitor,
Multe Ți-am greșit,
Cât în lume am trăit,
La suflet nu m-am gândit
Să fac mântuiri.

Ziua Învierii Tale
Nu am cinstit,
Ca să merg la casa Sfântă,
Să vin la Jertfa Ta scumpă,
Vai, m-am lenevit.

M-am gândit că lumea asta
Nu se va sfârși,
Am gândit c-avem de toate,
Voi putea scăpa de moarte
Și nu voi muri.

Dumnezeule Preasfinte,
Ascultă-ne acum,
Dă-ne mila Ta cea mare
Și ne scapă de pierzare,
Că Tu ești prea Bun.