Patimirea Sfintilor Mucenici Marin ostasul si Asterie senatorul

www.resurse-ortodoxe.ro - Predici, rugaciuni, filme, carti, conferinte ortodoxe

Patimirea Sfintilor Mucenici Marin ostasul si Asterie senatorul

Pătimirea Sfinţilor Mucenici Marin ostaşul şi Asterie senatorul
(7 august)

Pe vremea împărăţiei lui Valerian şi a fiului său, Gal, era în Roma un bărbat oarecare, cinstit şi bun, cu numele de Asterie, de neam bun şi slăvit în bogăţie. El era iubit de împăraţi şi era de credinţă creştină. Cu toate că în vremea aceea erau cumplite prigoniri împotriva creştinilor, el îşi păzea buna sa credinţă fără prihană. Credinţa lui cea în Hristos a fost arătată astfel:

Pe cînd era în părţile Palestinei, i s-a întîmplat de a mers în cetatea ce se numea Cezareea lui Filip, pe care fenicienii o numesc Panead. În această cetate locuiau o mulţime de închinători păgîni, care aveau obiceiul de a săvîrşi necurate prăznuiri lîngă izvorul ce curgea din muntele Paneas, de unde se zice că izvorăşte rîul Iordanului. În acea prăznuire, jertfa care se punea diavolului se făcea nevăzută, pentru că diavolul care petrecea acolo, răpea jertfa şi o făcea nevăzută. Acele popoare orbite cu rătăcirea, considerau înşelăciunea diavolească ca o mare minune şi o preamăreau.

Pe Asterie, robul lui Hristos, fiind acolo şi văzînd prăznuirea diavolească ce o făceau păgînii, l-a durut inima pentru rătăcirea şi orbirea cea sufletească a poporului înşelat. Deci, ridicîndu-şi ochii spre cer şi înălţînd mîinile, s-a rugat cu credinţă către Hristos Dumnezeu, ca să izgonească de acolo pe diavolul care înşela pe oameni. Îndată diavolul a fost izgonit cu puterea lui Dumnezeu şi a încetat acea înşelătoare minune drăcească; pentru că se vedea de atunci acea jertfă la arătarea tuturor, iar nu precum se obişnuia mai întîi şi se făcea nevăzută. Încetînd acea minune, a încetat şi prăznuirea, şi de atunci popoarele au început a nu se mai aduna acolo.

Astfel, credinţa şi rugăciunea Sfîntului Asterie a curăţat locul acela de spurcăciunile diavoleşti. El a fost rînduit a pătimi pentru Hristos în cealaltă Cezaree, care se numea Cezareea Palestinei. Acolo era un ostaş cu numele Marin, de neam bun, cinstit şi bogat, iar mai cinstit cu credinţa în Hristos şi mai bogat cu faptele cele bune. Acesta a fost chemat de ostaşii săi la cinstita treaptă de sutaş, deoarece acel loc era liber, după sfîrşitul sutaşului ce fusese. Cînd Marin era să ia dregătoria aceea, altul dorea acea dregătorie, vrînd s-o cîştige pentru el. Deci, acela s-a apropiat de judecător, care se numea Axeos, şi a pîrît pe Marin că este creştin şi nu voieşte să aducă jertfă zeilor şi chipurilor împărăteşti, zicînd că nu se cuvine unuia ca acela, după legea romanilor, ca să fie ridicat la treapta de sutaş. Atunci judecătorul, chemînd pe Marin, îndată l-a întrebat de credinţa lui. El i-a spus că este creştin, iar judecătorul i-a dat vreme de trei ceasuri, să se gîndească şi să-şi aleagă, ori viaţa, ori moartea, pentru că aceste două îi punea înainte, sau să aducă jertfa cea necurată şi să fie viu, sau să moară pentru Hristos.

În vremea aceea, episcopul Teotecn al acelei cetăţi, apropiindu-se de mărturisitorul lui Hristos, l-a luat de mînă şi l-a dus în biserică, vorbind cu el cele folositoare. Ducîndu-l în altar, i-a arătat Sfînta Evanghelie. Arătînd cu mîna spre acea carte şi spre sabia cea ostăşească, cu care Marin era încins, i-a zis: "O, bunule bărbat, alege-ţi unul din aceste două lucruri, sau să porţi această sabie şi să te lupţi pentru împăratul cel pămîntesc şi vremelnic, iar după moarte să pieri pentru vecie, sau să te lupţi pentru Împăratul cel ceresc şi pentru preasfînt numele Lui cel scris în această carte, să-ţi pui sufletul şi să împărăţeşti cu Dînsul în viaţa cea fără de moarte, în vecii cei fără de sfîrşit".

Sfîntul Marin, îndată întinzîndu-şi dreapta spre Sfînta Evanghelie şi sărutînd-o cu dragoste, i-a zis că este gata să moară pentru Hristos. Episcopul i-a zis: "Lipeşte-te de Dumnezeu, lipeş-te-te cu tot sufletul şi, întărindu-te cu puterea Lui, pătimeşte pentru Hristos pe Care L-ai ales". Apoi l-a liberat, zicîndu-i: "Mergi cu pace!" Ducîndu-se Sfîntul Marin din biserică, propovăduitorul care stătea lîngă uşile curţilor, a început a chema pe Marin, căci trecuseră trei ceasuri. Mergînd Sfîntul Marin, a stat înaintea judecătorului mai cu îndrăzneală ca întîi şi s-a mărturisit că este creştin. Înaintea judecătorului, el preamărea cu glas mare numele lui Iisus Hristos şi ocăra păgînătatea idolească, iar judecătorul l-a osîndit la moarte. Deci, scoţîndu-l afară din cetate, i-a tăiat capul.

În vremea tăierii lui, stătea acolo înainte Sfîntul Asterie, care, din rînduiala lui Dumnezeu, venise la vreme în cetatea aceea. Văzînd sfîrşitul cel mucenicesc al Sfîntului Marin, a dezbrăcat haina lui cea de mult preţ şi, întinzînd-o pe pămînt, a luat cinstitul trup şi cap al mucenicului, le-a învelit cu acea haină şi le-a ridicat pe umerii săi şi, ducîndu-le, le-a îngropat cu cinste. Pentru aceea, singur s-a învrednicit cununii muceniceşti, căci păgînii, prinzîndu-l, i-au tăiat cu sabia cinstitul lui cap, şi a stat înaintea lui Hristos, Împăratul ceresc, în cetele sfinţilor mucenici împreună cu Sfîntul Marin. Acestea au fost pe vremea împărăţiei lui Galien, care, după pierderea tatălui său, Valerian, împărăţea singur. Căci tatăl lui, pentru vărsarea sîngelui creştinesc, a fost pedepsit de mînia lui Dumnezeu, adică a fost dat în robia lui Savorie, împăratul Persiei, care biruise pe romani; şi Valerian, fiind prins viu, a fost dus în Persia, unde slujea ca scară, sub picioarele lui Savorie, cînd încăleca pe cal. El nu putea deloc să se răscumpere din robia şi din batjocorirea aceluia, pentru că Savorie nu voia pentru el nici vistieriile cele mari, îndestulîndu-se cu slava aceea, căci călca pe spatele şi pe grumajii împăratului Romei. Astfel, împăratul Persiei, batjocorind multă vreme pe Valerian, a poruncit, spre mai mare ocară, ca înaintea poporului să jupoaie de pe el pielea, şi apoi să-i presare sare pe corp. Deci, rău a pierit acel om rău, începîndu-şi veşnicile sale munci încă din această viaţă.

De această pierzare a tatălui său înfricoşîndu-se Galien şi cunoscînd că aceea este o dumnezeiască răsplătire pentru vărsarea sîngelui creştinesc, ce s-a făcut fără cruţare, a dat poruncă prin toate părţile stăpînirii Romei să înceteze prigonirea împotriva creştinilor, iar episcopii să-şi îndrepteze bisericile cu libertate. Dar aceşti Sfinţi Mucenici, Marin şi Asterie, au fost munciţi pentru Hristos mai-nainte de a veni acea poruncă în Cezareea Palestinei şi astfel au intrat în bucuria Domnului lor şi a Stăpînului nostru Iisus Hristos, Care împărăţeşte împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh. Amin.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna august

Cautare:

Patimirea Sfintilor Mucenici Marin ostasul si Asterie senatorul

Vizualizari: 998

Id: 3193

Imagine:

Iisus-Hristos
Sfintii zilei
Cauta

cuvant:

Stiri ortodoxe
Contact

Ne pot contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).

Contact Us


Recomandari:
Resurse ortodoxe: www.resurse-ortodoxe.ro - Contine o bogata colectie de resurse ortodoxe audio/video/text: predici, rugaciuni, carti, conferinte, icoane, filme.
Agentia de stiri "Noutati ortodoxe": www.noutati-ortodoxe.ro - Ofera stiri si informatii din viata bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferinte, aparitii editoriale. Stirile pot fi preluate si de alte site-uri prin intermediul unui script.
Maica Domnului: www.maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.