A te spovedi nu inseamna numai a-ti spune pacatele, ci si a intreba pe Dumnezeu, prin duhovnic, ce sa faci

O mulţime de oameni socotesc că atunci când te spovedeşti înseamnă doar să-ţi spui păcatele şi atât. Însă greşesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implică pe duhovnic, pe Dumnezeu şi pe penitent. Ori, această treime de persoane, implicată în lucrarea de ridicare a omului, se poate compara cu un laborator duhovnicesc a cărui menire este redarea sănătăţii sufleteşti a celui în cauză.

Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalităţii umane, pentru înţelepciune şi pentru o trăire în realitate.

Atunci când mergem la Spovedanie să nu avem în minte că spunem doar ce-am mai făcut în ultimul timp, cu mai multă sau mai puţină căinţă, sau chiar dezvinovăţindu-ne total şi dând vina pe altcineva şi atâta doar.

Aşa cum am mai spus, înainte de a merge la Spovedanie trebuie să ne pregătim ţinând post şi rugându-ne lui Dumnezeu să ne transmită prin duhovnic sfaturile necesare vieţii noastre. Putem greşi lăsând doar pe duhovnic să decidă, fără a ne ruga şi noi lui Dumnezeu.

Deci Taina Spovedaniei implică: mărturisirea păcatelor cu toată căinţa; dorinţa de îndreptare; cererea de iertare a păcatelor şi întrebarea pusă lui Dumnezeu prin duhovnic ce să facem mai departe? Această întrebare în duh este foarte importantă şi putem, cu mila lui Dumnezeu, să obţinem un răspuns de disciplinare a vieţii. Dacă Dumnezeu vede că-L întrebăm cu toată sinceritatea şi căinţa, nu numai că ne dă răspunsul adevărat, ci ne dă şi puterea pentru a-l realiza.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, p. 38)

Categoria: Articole

Cautare: