Cel ce tine manie asupra aproapelui, se da in stapanirea diavolului

Ne spunea nouă Isaac monahul: "Mi s-a întamplat oarecând gâlceavă cu un frate și aveam asupra lui mânie. Deci, lucrându-mi lucrul meu, îmi aduceam aminte și mă scârbeam ca un smintit, și am petrecut toată ziua aceea în zadar, neștiind ce voi face. Și iată, un tânăr a intrat la mine prin ușă și, nefăcand rugăciune, mi-a zis mie: "Te-ai smintit, dă-te mie, ca să te îndreptez eu". Iar eu i-am zis lui: "Du-te de aicea și niciodată să nu mai vii, că tu nu ești de la Dumnezeu". Și mi-a zis mie: "Mi-e jale de tine că îți pierzi lucrul tău, însă, iată, al meu ești". Iar eu i-am răspuns lui, iarăși: "Al lui Dumnezeu sunt și nu al tău, diavole". Și mi-a zis mie: "Cu adevărat, Dumnezeu ne-a dat nouă pe cei ce țin mânie și au pomenire de rău, iar tu ai trei săptămâni de când te-ai mâniat și vrăjmaș ești aproapelui tău". Iar eu i-am zis lui: "Minți". Mi-a zis mie: "Să știi că gheena cea arzătoare îi are pe cei ce țin pomenirea de rău. Tu ai răutate catre dânsul, iar eu sunt pus peste cei ce au pomenire de rău, și, iată, al meu ești". Și a pierit. Deci, după ce am auzit acestea, m-am dus la fratele acela și m-am închinat lui și ne-am împăcat. Și, întorcându-mă, am aflat cele lucrate de mine cu mâna și rogojina pe care mă închinam arse de diavolul.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 44-45)

Categoria: Articole

Cautare: