Crestinul sa pazeasca roadele duhovnicesti de pasarile gandurilor

Îţi exprimi în acelaşi timp dorinţa şi nedumerirea - de ce se întâmplă ca şi cum Dumnezeu nu aude rugăciunile tale legate de curăţirea de patimi. Pentru nedumerirea ta îţi voi aduce un exemplu. Primăvara, grădinarul mai întâi curăţă bine pământul de tot felul de ierburi rele şi apoi sădeşte plantele în pământ curat; dar buruienile iarăşi răsar şi grădinarul trebuie aproape toată vara să prăşească şi să cureţe de câteva ori plantele de buruieni, până ce acestea se vor întări. Trupul nostru este făcut din acelaşi pământ şi, cât s-ar strădui omul să se cureţe de patimi, acestea iarăşi pătrund înlăuntrul omului, ca şi buruienile. Şi iarăşi, dacă nu este bine îngrădită grădina, atunci caprele şi porcii vatămă plantele. Iar păsările pot zbura şi peste îngrăditură. Grădinarul trebuie să aibă grijă de toate acestea şi să protejeze plantele. Iar creştinul trebuie să păzească roadele duhovniceşti de păsările gândurilor, care uneori se transformă şi în alte animale. Protopărintelui nostru i s-a spus: „Întru sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământul din care eşti luat” (Gen. 3:19). (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 86-87)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: