Din feluritele legaminte ale oamenilor si ale neamurilor li se trage soarta…

Fiecare făptură a lui Dumnezecu e o mare taină, pecetluită cu multe peceţi. În clipa în care se deschide o pecete, apare o alta. Niciodată mintea omenească, de una singură, fără ajutorul Ziditorului, nu va putea rupe cea din urmă pecete a tainei vreunei fiinţe sau vreunui lucru din natură. Nici nu e de trebuinţă.

Şi soarta unor oameni şi neamuri este o mare taină. Iar dacă bunul nostru Ziditor nu ne-ar fi dat cheia către acele taine prin Proorocii şi Drepţii Vechiului şi Noului Legământ, nu am fi ştiut nimic, nici n-am fi putut găsi vreodată cheile tainicelor meniri ale oamenilor şi ale neamurilor… Această pagină nu poate fi citită fără ocheanul numit Sfânta Scriptură.

În Sfânta Scriptură, viaţa oamenilor e înfăţişată ca un legământ. Din feluritele legăminte ale oamenilor şi ale neamurilor li se trage soarta. Sunt două feluri de legăminte de căpătâi: legământul cu Dumnezeu şi tot ce este plăcut lui Dumnezeu, şi legământul cu potrivnicul lui Dumnezeu şi cu ce este împotriva lui Dumnezeu. Adam şi Eva s-au ţinut la început cu credincioşie de legământul făcut cu Dumnezeu, dar apoi au călcat dragostea Ziditorului lor şi s-au legat cu satana. Cea mai puternică şi mai hotărâtă mişcare a lui Dumnezeu de a smulge neamul omenesc din ruşinosul legământ cu satana a fost făcută prin Domnul Iisus Hristos. Satana i-a îndemnat pe aliaţii săi cu chip omenesc să Îl omoare pe Hristos. Dar Hristos a înviat, cu puterea Sa dumnezeiască, şi prin învierea Sa a biruit pe satana şi toţi aliaţii acestuia. La despărţirea Sa de ucenici, Mântuitorul, purtător de biruinţă, a grăit: Datu-Mi-s-au toată stăpânirea în cer şi pre pământ (Mt. 28, 18).

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 89)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: