Nedezlipirea mintii la rugaciunea inimii

De la mic până la mare suntem datori să uneltim necontenit rugăciunea tainică, zicând cu mintea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Mereu să ne obişnuim a zice aceasta cu mintea şi cu simţirea inimii. Dacă Dumnezeu a trimis din cer pe sfântul înger spre a descoperi aceasta omului, înseamnă că lucrarea acestei rugăciuni este de mare folos şi nu se poate tăgădui. Dar ce zic mirenii şi unii dintre călugării mai necăjiţi: Suntem împovăraţi de treburi şi de griji în mijlocul lumii şi nu putem să ne rugăm mereu!

Sfintele Scripturi însă ne arată că Dumnezeu nu cere de la noi niciodată lucruri cu neputinţă de îndeplinit. Pentru cel care are râvnă fierbinte pentru mântuire, rugăciunea minţii nu este un lucru cu neputinţă. Dacă această lucrare tainică ar fi cu neputinţă de îndeplinit, atunci nu s-ar fi găsit nimeni din lume, dintre mireni, ca s-o aibă. Însă vedem că au fost şi sunt încă mulţi, între alţii vom pomeni aici pe fericitul Constantin, tatăl Sfântului Grigore Palama. El trăia în palaturile împărăteşti din Constantinopole şi era socotit ca dascăl şi părinte al împăratului Andronic. Şi fiind el în toate zilele împresurat de grijile împărăţiei şi de chivernisirea familiei sale, cu toate acestea el era totdeauna nedespărţit de Dumnezeu prin rugăciunea cea tainică a minţii. Pentru nedezlipirea minţii lui la rugăciune, de multe ori uita de a vorbi cu împăratul şi cu sfetnicii de la curte. Boierii se tulburau uneori pentru uitarea lui, neştiindu-i nevoinţa, însă împăratul, care ştia lucrarea lui tainică, îl apăra în faţa boierilor, zicând: „Constantin, fericitul, are grijile şi acelea nu-l lasă să ia aminte la cuvintele voastre, care sunt numai pentru interese trecătoare şi deşarte, mintea lui, blagoslovitul, este pironită la cele cereşti şi pentru asta uită pe cele pământeşti, căci toată atenţia lui este la rugăciune şi la Dumnezeu!”. Şi era atât de plăcut lui Dumnezeu, fericitul acesta Constantin, încât s-a învrednicit să facă şi minuni!

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 347)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: