Fiii lacrimilor

O, Măicuță Sfântă,
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculți de-a pururi
Marea rugăminte.

Nu lăsa, Măicuță,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor Tale.

Când plângeai sub cruce,
Maică-ndurerată,
Te-am primit de mamă
Noi și lumea toată.

Călători pe marea
Veșnic tulburată,
Noi ne-am pus în Tine
Și nădejdea toată.

Tu ești steaua mării
Și ajuți să treacă
Cei care se roagă,
Nimeni nu se-neacă.

Fă să-Ți bată zilnic
La miloasa-Ți poartă,
Câtă vreme-n lume
Valuri ne mai poartă.

Iar când nori și ceață
Înnegri-vor zarea,
Tu să vii, Măicuță,
Să ne-arăți cărarea.

Să conduci luntrița
Printre stânci și valuri,
Să ne scoți în portul
Veșnicilor maluri.

O, Măicuță Sfântă,
Cea mai scumpă floare,
Fă din fiii lacrimi
Dalbe lăcrimioare.

Să le duci cu Tine
Unde calea-Ți duce,
Să le dai în ceruri
Fiului Tău dulce.

Și să-I spui, Măicuță,
Că astea-s floricele
Ce-au făcut să crească
Chinurile grele.

Căci sunt ale Tale
Lacrimi de sub cruce,
Că ne ești, Măicuță,
Mama cea mai dulce.

Inima-Ți Preasfântă
Mângâind ne strânge,
Vom uita de chinuri,
Mai mult nu vom plânge.

Noi, cuprinși de-o pace
Fără de hotară,
Lăuda-Te-om veșnic,
Pururea Fecioară.