Sub o salcie pletoasă

Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se ruga
Și cu vocea ei duioasă
Către salcie grăia:
Salcie, dacă ți-e milă,
Apleacă-ți crengile-n jos
Să fac din ele-o cunună
Pentru Fiul meu Iisus.

Dacă îmi cunoști durerea
Și voiești să mi-o alini,
Dă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.

Fiul meu e sus pe cruce,
Însângerat și-n mare chin,
Și cu ea la El m-aș duce
Ca durerea să-I alin.

Atunci salcia miloasă
Crengile și le-a plecat,
Maica a-mpletit cununa
Și s-a dus la Golgota.

Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Ei voiau Iisus să moară
În dureri și-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai lăsat în sus,
A rămas așa, plecată,
Ca să-L plângă pe Iisus.

Tot așa și noi, creștinii,
Capul jos să ni-l plecăm
Și cu inima curată
Lui Iisus să ne-nchinăm.